HOME -> NOUTATI
 

Noutati



Apostolul zilei; Evanghelia zilei; Sfintii zilei

Traditii de Buna Vestire

Proverbele lui Solomon în cultura populara româneasca

Carte de rugaciuni
Rugaciunile incepatoare
Inchinarea Ingerului
Rugaciunile de dimineata
Rugaciune catre Sfanta Treime
Crezul sau Simbolul credintei
Rugaciunile de seara

Psalmi
Randuiala citirii Psaltirii
Catisma I (psalmii 1-8)
Catisma a II-a (psalmii 9-16)
Catisma a III-a (psalmii 17-23)
Catisma a IV-a (psalmii 24-31)
Catisma a V-a (psalmii 32-36)
Catisma a VI-a (psalmii 37-45)
Catisma a VII-a (psalmii 46-54)
Catisma a VIII-a (psalmii 55-63)
Catisma a IX-a (psalmii 64-69)
Catisma a X-a (psalmii 70-76)
Catisma a XI-a (psalmii 77-84)
Catisma a XII-a (psalmii 85-90)
Catisma a XIII-a (psalmii 91-100)
Catisma a XIV-a (psalmii 101-104)
Catisma a XV-a (psalmii 105-108)
Catisma a XVI-a (psalmii 109-117)
Catisma a XVII-a (psalmul 118)
Catisma a XVIII-a (psalmii 119-133)
Catisma a XIX-a (psalmii 134-142)
Catisma a XX-a (psalmii 143-150)
Psalmul necanonic 151

Acatiste
Acatistul Sfantului Prooroc Ilie
Acatistul Sfantului Iosif cel Nou de la Partos
Acatistul Buneivestiri a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioarei Maria
(25 martie)


PARACLISE

Paraclisul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu

Al doilea Paraclis al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu

 

CANOANE

Canon de rugaciune la Sarbatoarea Înaintepraznuirii Nasterii Domnului

Canon de rugaciune catre Domnul nostru Iisus Hristos

Proverbele lui Solomon în cultura populara româneasca


1. Temeiuri biblice ale culturii populare românesti

Cultura unui popor este întotdeauna tributara, în sens benefic, elementelor fundamentale care îi marcheaza devenirea istorica si de aceea expresia "Omul este ceea ce manânca" poate fi extrapolata si asupra culturii populare, cu întreaga diversitate a formelor ei de exprimare.

Crestin prin origine si fiinta, caci nu se poate vorbi de o perioada istorica în care sa nu fi fost crestin si nici despre o data fixa a încrestinarii, ca la popoarele vecine, neamul românesc si-a plamadit fiinta cu aluatul cuvântului Sf. Evanghelii, în dragoste de dreptate, fraternitate, vietuire pasnica, smerenie si frica de Dumnezeu.

Idealul uman promovat de învatatura crestina se regaseste în structurile de profunzime ale idealului uman cultivat de cultura noastra populara. Notiunea de omenie cuprinde în sine o sinteza a virtutilor prin care persoana umana dobândeste echilibrul interior, orientata spre vesnicie, dupa modelul ceresc ce s-a numit pe Sine însusi Fiul Omului, si intra în armonie cu semenii. "Omenia româneasca are multe sensuri; ea e prezenta în mod difuz într-o multime de însusiri ale poporului român. E un nume general pentru toate relatiile cinstite, atente, sincere, întelegatoare, lipsite de gânduri de înselare a semenilor. A fi om de omenie înseamna a fi om adevarat, a fi realizat adevaratele calitati de om. Omenia înseamna frâna în calea tuturor pornirilor care coboara pe cineva de la treapta de om. [...] Om de omenie nu-i o însusire posibil de practicat în izolare, ci e o relatie cu ceilalti, e relatia normala a omului cu semenii sai. Omul nu e om decât în relatia normala cu semenii sai".

„Ceea ce vreti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor”

Cartea fundamentala a crestinismului, Sf. Scriptura a patruns prin cultul divin si propovaduirea Bisericii în cele mai intime straturi ale culturii populare. De aceea nu e de mirare ca anumite cugetari sau sentinte morale biblice au fost asimilate de întelepciunea poporului care si le-a împropriat ca pe niste bunuri ale sale. În preluarea de valori, poporul este cel mai exigent cenzor desi, paradoxal, pare locul cel mai comun de receptare a influentelor de orice natura.

Apropiindu-ne de tezaurul maximelor si proverbelor românesti, adunate si publicate în culegeri de marii iubitori de folclor în ultimele doua veacuri este limpede ca pe lânga experienta milenara, proprie popoarelor cu o istorie îndelungata, Biblia si învatatura crestina, în general, sunt puternice izvoare de inspiratie. Iata câteva exemple dintr-o carte de proverbe românesti, care nu mai au nevoie de comentarii în privinta originii: "Mai bine bârna din ochiul tau sa o scoti, decât gunoiul din ochiul fratelui tau"; "Ceea ce vreti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor"; "Cel ce sufera pe nedreptate se întareste"; "Iuda pentru treizeci de arginti a vândut pe Hristos"; "Nu arunca margaritarul înaintea porcilor"; "Cine da saracilor împrumuta pe Dumnezeu"; "Gol ai venit, gol te duci, cu tine d-aici nimic nu duci", "Un câine viu face mai mult decât un leu mort".


2. De la proverbele biblice la proverbele românesti

Identificarea si analiza nuantata a corelatiilor dintre textul Sf. Scripturi si cultura populara româneasca constituie un proces complex si, de aceea, ne oprim aici doar asupra unui model care credem ca poate fi considerat paradigmatic: receptarea si valorificarea existentiala, practica, în întelepciunea proverbelor românesti a învataturii religios-morale cuprinse în cartea Proverbelor lui Solomon.

Desi notiunea de proverb nu poate caracteriza integral, ambii termeni ai comparatiei - proverb sau pilda biblica si proverb ca formulare gnomica a întelepciunii populare - consideram totusi ca destinatia comuna, evident didactica, tendinta de esentializare care poate numai în poezia extrem orientala mai este cautata cu atâta asiduitate, utilizarea unor procedee stilistice apropiate în formulare, folosirea preponderenta a paralelismului (sinonimic, antitetic, sintetic, parabolic) ne îndreptatesc la studierea influentelor scripturistice în cultura noastra populara exprimata prin continuturile paremiologice.

Pe de o parte, avem cartea revelata a Vechiului Testament, "colectie a colectiilor" de sfaturi pentru dobândirea întelepciunii în viata, monumentala componenta a poeziei didactice ebraice, culme a literaturii sapientiale din întreaga lume veche. Daca Psalmii reprezinta punctul cel mai înalt atins de poezia ebraica, acelasi lucru se poate afirma despre Proverbele (Pildele) lui Solomon pentru literatura didactica.

"Într-un stil bogat în imagini si comparatii, viu în expresii si adânc în psihologia vietii zugravite, plin de culegeri sublime si variate, Solomon expune în aceasta carte doctrina religioasa, dar mai ales social-morala a lui Israel. Plecând în comparatiile sale de la lucruri si fapte naturale si cunoscute pe care le îmbraca în forma poetica a paralelismului stihurilor ebraice, autorul a dat nastere acelui stil concis dar sententios, figurat si parabolic, care imprima operei sale un colorit cu totul particular".
De cealalta parte, avem proverbele românesti, care spre deosebire de celelalte genuri ale literaturii populare ca: povestile, cântecele, doinele, bocetele, baladele, descântecele, oratiile de nunta s.a. care au avut o viata oarecum autonoma, fiind rostite la diferite ocazii, genul paremiologic a facut corp comun cu fiinta graiului popular, componentele sale fiind revarsate în masa vocabularului. "Proverb este o expresie înteleapta, filosofica sau didactica, care merge din om în om. Se propaga mai ales prin viu graiu si este anonim. Nu este vorba cutaruia sau a cutaruia, al carui nume se pomeneste, a cutarui întelept sau a cutarui filosof ci într'adevar, cum si scrie Pann: "Vorba aluia", oricine ar fi el; indiferent de unde se naste si de unde vine, care este obârsia, cum s-a dezvoltat în cursul vremurilor; când ajunge proverb, toate acestea sunt de mult sterse. Singurul semn caracteristic este nuanta populara, caci proverbul reprezinta mentalitatea, modul de a vedea si de a întelege al poporului la care se gaseste si unde se întrebuinteaza". Varietatea si complexitatea tematicii proverbelor asigura acestui gen literar stravechi o extraordinara productivitate. Iuliu Zanne a adunat într-o monumentala colectie 20.940 de proverbe. Facând o clasificare a temelor, se constata ca "lasând la o parte zicatorile si alte specii, se estimeaza cca. 4.000 tipuri de proverbe cu o tematica ce îmbratiseaza viata omului cu toate aspectele si contingentele ei".


3. Moralitatea - tema fundamentala a proverbelor

În continutul variat al creatiilor populare o preocupare fundamentala este moralitatea. Omul moral apare, în conceptia poporului, ca împlinire a destinului individual, premisa a armoniei sociale. "Credinciosii au o morala simpla, pozitiva, o cumintenie înnascuta, o cumsecadenie deasupra oricarui repros, o omenie recunoscuta. Virtutile sunt practicate din convingere, pacatele sunt exceptii condamnabile. O întreaga literatura folclorica scoate în evidenta virtutile si condamna corosiv patimile în expresii lapidare si memorabile, adeseori gnomice. Fara teoretizare, selectia lor devine o morala de rând, succinta si eficace".

Întelepciunea populara surprinde valoarea de nepretuit a virtutii si cheama pe om sa o puna în practica deoarece i se potriveste fiintial. Planul etic se sincronizeaza cu cel estetic: virtutea e împartasire din frumusete, lumina, bucurie, pacatul este întruchipare a urâtului. Frumusetea virtutii armonizeaza temeliile axiologice ale existentei: adevar, bine, frumos într-o sinteza ce lumineaza întreaga viata. Mergând pe calea binelui, omul cinsteste pe Dumnezeu si evlavia devine "lucratoare prin iubire" fata de semeni.

Pedagogia proverbelor utilizeaza mijloace variate, de la mireasma întelepciunii batrânesti pâna la ghimpele usturator al ironiei, însa scopul final este unul singur: înnobilarea omului prin moralitate. Dupa exprimarea sugestiva a lui Moses Gaster: "Proverbele sunt pentru relatiunile morale ale omenirii întocmai ca moneda pentru relatiunile sociale".

Punând alaturi preceptele solomonice si formularile apoftegmatice ale poporului vom constata numeroase asemanari. Fara a ignora deosebirile, vom sesiza în cele ce urmeaza interferentele, deoarece ni se par interesante si folositoare. În analiza virtutilor si a pacatelor ne vom calauzi de modul cum împarte Morala crestina datoriile oamenilor: mai întâi cele fata de Dumnezeu, apoi cele fata de sine si fata de aproapele.

(Pr. Nicolae Dascalu)