Predica la Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul
Evanghelia: Marcu
6,14-30
Apostolul: Fapte
13,25-33
"Si a auzit regele Irod, caci numele
lui Iisus se facuse cunoscut, si zicea ca Ioan Botezatorul s-a sculat din morti
si de aceea se fac minuni prin el. Altii însa ziceau ca este Ilie si altii ca
este prooroc, ca unul din prooroci. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan
caruia eu am pus sa-i taie capul; el s-a sculat din morti. Caci Irod, trimitând,
l-a prins pe Ioan si l-a legat, în temnita, din pricina Irodiadei, femeia lui
Filip, fratele sau, pe care o luase de sotie. Caci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ti
este îngaduit sa tii pe femeia fratelui tau. Iar Irodiada îl ura si voia sa-l
omoare, dar nu putea, Caci Irod se temea de Ioan, stiindu-l barbat drept si
sfânt, si-l ocrotea. Si
ascultându-l, multe facea si cu drag îl asculta. Si fiind o zi cu bun prilej,
când Irod, de ziua sa de nastere, a facut ospat dregatorilor lui si capeteniilor
ostirii si fruntasilor din Galileea, Si fiica Irodiadei, intrând si jucând, a
placut lui Irod si celor ce sedeau cu el la masa. Iar regele a zis fetei: Cere
de la mine orice vei voi si îti voi da. Si s-a jurat ei: Orice vei cere de la
mine îti voi da, pâna la jumatate din regatul meu. Si ea, iesind, a zis mamei
sale: Ce sa cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezatorul. Si intrând
îndata, cu graba, la rege, i-a cerut, zicând: Vreau sa-mi dai îndata, pe tipsie,
capul lui Ioan Botezatorul. Si regele s-a mâhnit adânc, dar pentru juramânt si
pentru cei ce sedeau cu el la masa, n-a voit s-o întristeze. Si îndata trimitând
regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. Si acela, mergând, i-a taiat capul
în temnita, l-a adus pe tipsie si l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Si
auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan si l-au pus în mormânt.
Si s-au adunat apostolii la Iisus si I-au spus Lui toate câte au facut si au
învatat".
Sfantul Ioan,
Inaintemergatorul si Botezatorul Domnului a primit, chiar de la Isus, marturia
ca a fost cel mai mare dintre toti oameni nascuti din femeie si cel dintai
dintre profeti. Iar Ioan, spune despre sine si despre Iisus urmatoarele :“Eu va
botez cu apa, dar vine altul,mai mare decat mine, el va va boteza cu foc si cu
Spirit sfant.” Mt. 3,11.
Sfantul Ioan medita fara de
incetare la Cuvantul lui Dumnezeu si considera, toate cele lumesti ca fiind
nesemnificative in fata Legi lui Dumnezeu, a carui desavarsire cauta, atat
pentru el cat si pentru a o impune si altora. De aceea nu-i este frica sa-l
mustre pe regele Irod Antipa, tetrarhul Galilei care traia in afara legi cu
Irodiada, sotia fratelui sau Filip si caruia ii spune:”Nu-ti este ingaduit sa ai
ca sotie pe femeia fratelui tau.” Mt. 14,4. Motiv pentru care Irodiada il ura,
dar ii purta si frica ca nu cumva regele, un om slab si influentabil, sa asculte
de sfantul Ioan si sa o alunge de la palat, de aceea nutrea in sufletul sau
suprimarea proorocului.
In cele din urma prin
mijlocirea sotului ei, betiv si desfranat, isi atinge scopul perfid, acela de
a-l suprima pe sfantul Ioan, dupa ce regele il aresteaza si il inchide in
fortareata sa de la Macherante.
Crima pusa la cale de
Irodiada se produce cu ocazia serbari onomastici sotului ei care invita la
banchet mai multi prieteni si cand, in timpul petreceri, dupa ce aburi
alcoolului le intunecasera mintile la toti si Salomeea, fata Irodiadei si a
fratelui sau Filip, danseaza voluptos sub privirile desfranate ale tatalui
vitreg si a celorlalti meseni, acesta-i jura ca-i va oferi tot ceea ce va cere,
pana la jumatate din regatul sau. De aceea, la sfatul mamei sale, Irodiada, cere
sa-i fie adus pe tava capul sfantului Ioan Botezatorul. Si, pentru ca Irod era
sub influenta alcoolului si nu vroia sa se faca de rusine in fata prietenilor
sai ii ideplineste fetei dorinta, care era de fapt dorinta mamei sale
Irodiada.
Prin viata, dar si prin
moartea sa, Inaintemergatorul Domnului, ramane pentru toti crestini, nu numai un
profet, ci si un stapanitor al vieti spirituale. Prin comportamentul sau
ireprosabil ne invita si pe noi sa luptam pana la moarte impotriva pacatului,
pentru respectul dreptati si al legi lui Dumnezeu.
Sfantul Ioan Botezatorul
ramane si un mare luptator si aparator al casatoriei, cauza pentru care, sfanta
Evanghelie, ne spune ca a si murit.
Este trist ca asemenea
lucruri s-au intamplat acum doua mii de ani, dar mai regretabil este ca asemenea
fapte se repeta si in zilele noastre. Se pare ca omul nu a prea invatat nimic,
nici din propovaduirea Evangheliei si nici din istoria crestinatati,
complacandu-se in mocirla pacatului.
Moartea sfantului Ioan
Botezatorul este si un strigat peste veacuri impotriva pacatelor pe care le face
omul stapanit de aburi alcoolului, cand oameni nevinovati trebuie sa plateasca
cu viata in fata celor posedati de diavolul acestui flagel
mondial.
Din cauza acestei maladii
universale, mii si milioane de copii, nascuti sau inca nenascuti, sunt omorati,
uneori chiar de catre cei care le-au dat viata sau i-au procreat. Destinele
multor tineri sunt distruse prin desfrau de personaje malefice care sustin ca
lucreaza in numele lui Dumnezeu, cand de fapt ei indeplinesc lucrurile si
lucrarile diavolului.
In ultimul timp, un alt
diavol care bantuie peste sufletele tinere si ratacite, nu numai din vina lor ci
si a parintilor, sunt drogurile, care fac zilnic mii si chiar milioane de
victime nevinovate in intreaga lume. Deasemenea, homosexualitatea si
lesbianismul, pacatele capitale ale Sodomei si Gomorei, sunt ridicate astazi la
rang de virtute de catre niste minti bolnave fara pic de jena, contrar legilor
firesti ale lui Dumnezeu, in timp ce oamenilor biserici, care se ridica
impotriva acestor pacate strigatoare la cer, li se inchide gura cu”drepturile
omului.” Chiar in numele acestor asa zise drepturi ale unor oameni (pentru ca nu
toti oameni au cele mai elementare drepturi) se produc crime si diferite orori.
Oare chiar atat de mult sa fi decazut omul zilelor noastre incat sa nu mai simta
mirosul urat de putregai al pacatului si sa nu-i mai provoace nici o reactie de
constiinta si responsabilitate ? Oare, sfantul Ioan Botezatorul a murit in zadar
din moment ce nimeni nu mai vrea sa mediteze la lupta sa ? Ca om imi vin greu sa
cred acest lucru, dar si mai greu imi este sa vad ca nu ne schimbam si ca nu
tinem de loc la morala crestina. Oare trebuie sa moara de fiecare data cate un
Ioan Botezatorul ca sa atentionam o Irodiada moderna si un Irod modern care vor
sa-si traiasca nestingheriti nelegiuirile ?
Dupa cum am vazut,
intotdeauna au existat oameni pacatosi si pacate, si intotdeauna, mai devreme
sau mai tarziu, Dumnezeu i-a pedepsit si aproape intotdeauna acestea si-au
recunoscut vina si au fost convinsi de meritul pedepsei primite pentru
nelegiuirea lor.
Oare toate aceste nenorociri care se
abat peste noi: seceta cumplita, ploi care muta asezari umane si schimba cursuri
de ape, grindina, care distruge toata bruma taranului si nu numai, geruri
cumplite sau calduri insuportabile, in zone in care asa ceva nu s-a mai pomenit,
precum si alte fenomene meteorologice la care oameni de stiinta nu le gasesc
explicatii, nu sunt tot atatea avertismente date de Iisus, prin care ne
cere:”Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor!”? Mt. 3,2. Amin.
sursa: www.predici.cnet.ro