Predica la Duminica Cincizecimii - (Despre darul vorbirii
in limbi)
Darul
limbilor va inceta (I Corinteni 13, 8)
Iubiti
credinciosi,
Pe
cit ne va ajuta mila si indurarea lui Dumnezeu astazi vom vorbi despre incetarea
darului vorbirii in limbi in Biserica lui Hristos.
Darul
vorbirii in limbi a fost dat de Dumnezeu Sfintilor Apostoli la Duminica
pogoririi Duhului Sfint, dar numai pentru o vreme, cu scopul de a se converti
mai usor neamurile pagine la crestinism.
Intr-adevar,
la pogorirea Duhului Sfint, Dumnezeu a vorbit iudeilor prin gurile strainilor.
Caci iudeii straini, auzind pe apostoli vorbind in limba lor despre faptele
minunate ale lui Dumnezeu, au crezut (Fapte 2, 11). Despre darul vorbirii in
limbi Apostolul Pavel a proorocit ca va inceta in Biserica (I Corinteni 13, 8)
deoarece a fost un dar si un semn numai pentru inceputul crestinismului ca sa-i
converteasca mai usor pe necredinciosi (I Corinteni 14, 22-28). Despre incetarea
darului vorbirii in limbi in Biserica, arata luminat si marele dascal si
luminator a toata lumea, Sfintul Ioan Gura de Aur care zice: "Pentru care
pricina a fost dat si luat dintre oameni darul vorbirii in limbi? Nu pentru ca
Dumnezeu ne necinsteste, ci pentru ca ne cinsteste foarte mult. Si iata cum:
Oamenii erau atunci mai nepregatiti, deoarece erau de curind izbaviti de idoli
si mintea lor era inca neascutita si mai nesimtitoare; erau atrasi si incintati
de toate cele trupesti, nu aveau inca nici o idee despre darurile netrupesti si
nu stiau ce este harul spiritual care se contempla numai prin credinta. Pentru
aceea se faceau atunci semne. Unele dintre harismele cele duhovnicesti sint
nevazute si se inteleg numai prin credinta. Iar altele se fac prin semne vazute
pentru incredintarea celor necredinciosi.
Deci,
eu acum n-am nevoie de semne. Cel ce nu crede are nevoie de zalog. Dar eu, care
nu am nevoie de zalog nici de semne, stiu ca am fost curatit de pacate, chiar
daca nu as vorbi in limbi. Cei de atunci, insa, nu credeau daca nu aveau semn ca
marturie a adevarului in care credeau. Prin urmare li se dadeau semne nu ca unor
credinciosi, ci ca unor necredinciosi, ca sa devina credinciosi". In
acest sens zice marele Apostol Pavel: Limbile sint spre semn, nu credinciosilor,
ci necredinciosilor (I Corinteni 14, 22).
Iubiti
credinciosi,
Pina
aici v-am aratat, nu cu cuvintele mele, ci cu ale Sfintei si dumnezeiestii
Scripturi, ca darul vorbirii in limbi a incetat in Biserica lui Hristos si
totodata v-am aratat si pricina pentru care a incetat, ca sa stiti si sa puteti
spune si la cei rataciti de la dreapta credinta, care se lauda ca ei ar avea
darul vorbirii in limbi.
Dar
oare, fratii mei, seamana vorbirea lor in limbi cu vorbirea cea adevarata in
limbi care a fost la inceputul crestinismului? Nicidecum.
Caci acesti pretinsi vorbitori in limbi fac niste bolboroseli si nimenea nu
intelege ce spun si asa inseala pe cei ce nu cunosc ce spune Scriptura despre
adevarata vorbire in limbi. Noi stim ca glosolalia este vorbirea in limbi, iar
pronuntarea unui amestec ciudat de sunete nu poate fi numita vorbire, ci
bolborosire. In Sfinta Scriptura este vorba de "limba" sau de "limbi". Un
amestec ciudat de sunete nu poate fi numit vorbire, iar sunetele incilcite si
gingave nu pot fi numite "limbi", cita vreme sint neintelese si fara nici o
rinduiala.
Prin
darul vorbirii in limbi, Dumnezeu isi descopera tainele Sale cele minunate
(Fapte 2, 11; I Corinteni 14, 2), insa este de neconceput ca El sa faca vreodata
vreo descoperire prin bolborosire. Dumnezeu ne-a dat fiecaruia la indemina limba
noastra materna, care este mijlocul cel mai bun si cel mai potrivit pentru a ne
face sa intelegem tot ce El ne descopera. Ori, prin mijlocirea bolboroselilor,
Dumnezeu mai mult ne-ar incurca decit ne-ar lamuri.
Acesti
oameni zic ca nu sint intelesi cind vorbesc in limbi, pentru ca nu vorbesc
oamenilor, ci lui Dumnezeu si ca in duh vorbesc taine (I Corinteni 14, 2). Noi
insa invatam ca cei insuflati vorbeau limpede, pe inteles si oamenilor si lui
Dumnezeu, uneori putind fi intelesi, iar alteori nu, in functie de felul
ascultatorilor pe care ii aveau, straini sau localnici. In Ierusalim Apostolii
au vorbit oamenilor si au fost intelesi pentru ca ascultatorii erau oameni
straini de alta limba (Fapte 2, 1-12).
In
Corint insa cei insuflati nu vorbeau oamenilor ci lui Dumnezeu, pentru ca ei nu
aveau in fata decit localnici nestiutori de alte limbi si de aceea nimenea nu
putea intelege. In aceste cazuri se poate spune, cu drept cuvint, ca cel ce
vorbeste in limbi (I Corinteni 14, 2) nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu,
deoarece pentru ascultatori cele vorbite de ei sint taine pe care nu le pot
intelege fara talmacire.
Fiecare
crestin ar trebui sa dovedeasca prezenta si lucrarea Duhului Sfint in el. Dar
prezenta Duhului Sfint nu se dovedeste numai prin vorbirea in limbi. Marele
Apostol Pavel zicea ca roadele Duhului Sfint sint: dragostea, bucuria, pacea,
indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinta, blindetele, infrinarea,
curatia (Galateni 5, 22-23). Iata, insa, ca printre roadele Duhului nu este
pomenita vorbirea in limbi, deoarece a fost un dar al Bisericii numai pentru un
anumit timp, nu cum sint cele enumerate mai sus, pe care trebuie sa le aiba
crestinul din toate timpurile. Cine se dovedeste ca are aceste roade ale Duhului
Sfint, acela are si pe Duhul Sfint.
Oare
noi ortodocsii nu avem deloc darul vorbirii in limbi? Sau il avem mai putin
decit alti crestini? A spune asa ceva inseamna a osindi pe altii din mindrie si
a judeca prea partinitor. Darul vorbirii in limbi nu este un dar obisnuit, ci
unul deosebit si nu este dat fiecaruia (I Corinteni 12, 10). De ce atunci unii
sectanti l-au socotit drept o conditie a mintuirii? Apostolul zice: Oare toti
vorbesc in limbi? (I Corinteni 12, 30). Deci si cei ce nu vorbesc in limbi pot
sa fie buni crestini in comunitatea crestinilor adevarati intrucit nu toti
crestinii au aceleasi daruri. Atunci cum se poate pretinde ca toti sa aiba darul
vorbirii in limbi? Apostolii nu l-au cerut, ba chiar au aratat ca intre
localnici e nefolositor. Nici ei insisi nu au folosit darul vorbirii in limbi,
decit in cazuri extraordinare cind a avut un anumit rost, cum a fost pogorirea
Duhului Sfint din Ierusalim. Altfel l-ar fi cerut si noua
tuturor.
Iata
acum care sint conditiile principale prin care se poate cunoaste adevarata
glosolalie sau vorbirea in limbi:
1.
Cel care vorbeste intr-o limba insuflata sa fie inteles de toti cei straini care
sint de fata (Fapte 2, 1-13).
2.
Cind cineva vorbeste intr-o limba insuflata intre localnici, care nu cunosc
lucruri straine, cum a fost cazul din Corint, este nevoie de un alt dar, de
acela al talmacirii, fara de care vorbirea in limbi este o vorbire in vint si o
nebunie (I Corinteni 14, 23).
3.
Darul vorbirii in limbi nu a fost dat Bisericii pentru totdeauna, cum am aratat,
ci a fost dat numai la inceputul crestinismului spre a trezi pe pagini si pe
iudei ca sa creada in Hristos. De
aceea Marele Apostol Pavel a aratat ca darul vorbirii in limbi va inceta in
Biserica (I Corinteni 13, 8).
4.
Dupa ce am crezut in Hristos ca este Dumnezeu adevarat, nu mai avem nevoie de
vorbirea in limbi, deoarece limbile sint semn, nu pentru credinciosi, ci pentru
cei necredinciosi (I Corinteni 14, 22).
5.
Chiar la inceputul crestinismului darul vorbirii in limbi a fost unul din
darurile cele mai mici in Biserica fata de cel al proorociei (predicii), al
talmacirii, al dragostei si altele care erau superioare. Despre aceasta zice
Sfintul Apostol Pavel: De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar
dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator (I Corinteni
13, 1).
Este
cu totul exclus sa se creada ca vorbirea in limbi prin darul Sfintului Duh ar
insemna o bolborosire de vorbe intr-o limba neexistenta sau numai conceputa,
deoarece atunci nu s-ar mai vorbi de limbi (Marcu 16, 17) si mai presus de toate
ar fi de neinlaturat contrazicerea din Faptele Apostolilor, la capitolul 2.
Bolborosirile si sunetele nearticulate precum si cuvintele incilcite pe care le
auzim la vorbitorii in limbi in ziua de azi se aseamana foarte mult cu
manifestarile pagine in fata zeului Dionisos si cu ale ereticilor montanisti,
gnostici si tuackeri de mai tirziu, pe care Biserica lui Hristos cea
dreptmaritoare i-a dat anatema pentru totdeauna.
Asadar,
fratilor, sa stiti ca este cu totul straina de Duhul lui Dumnezeu vorbirea in
limbi a acelor ce li se pare ca o au azi, si indraznesc fara de Dumnezeu sa
rastalmaceasca adevarata glosolalie, care a fost cu adevarat un dar harismatic
la inceputul crestinismului.
Iubiti
credinciosi,
Astazi
este Duminica Cincizecimii, numita si Duminica Rusaliilor sau Duminica Mare.
Astazi, la 50 de zile de la Inviere si la zece zile de la Inaltarea Domnului la
cer, a fost trimis pe pamint in chip de limbi de foc Duhul Sfint Mingiietorul, a
treia persoana a Preasfintei Treimi, "Care din Tatal purcede", cum marturisim in
Crez. El a fost trimis de catre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru a
desavirsi opera de rascumparare si mintuire a neamului omenesc prin jertfa Sa de
pe Cruce. Mai inainte de patima Sa, Mintuitorul spunea ucenicilor Sai: De ma
iubiti, paziti poruncile Mele si Eu voi ruga pe Tatal si alt Mingiietor va va da
voua ca sa fie cu voi in veac, Duhul Adevarului, pe Care lumea nu poate sa-L
primeasca, pentru ca nu-L vede, nici nu-L cunoaste. Voi il cunoasteti, ca ramine
la voi si va fi in voi va fi. Nu va voi lasa orfani. Voi veni la voi... (Ioan
14, 15-18).
In
alt loc Mintuitorul iar fagaduieste Apostolilor, si prin ei tuturor celor ce vor
crede in El, pe Duhul Sfint, zicind: Iar cind va veni Mingiietorul, pe Care Eu
Il voi trimite voua de Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela
va marturisi despre Mine (Ioan 15, 26). Iar scopul trimiterii Sfintului Duh pe
pamint ni-l descopera Domnul nostru Iisus Hristos, zicind: Iar cind va veni
Acela, Duhul Adevarului, va va calauzi la tot adevarul; caci nu va vorbi de la
Sine, ci cite va auzi va vorbi si cele viitoare va va vesti. Acela Ma va slavi
pentru ca din al Meu ia si va vesteste voua (Ioan 16,
13-14).
Deci
ce trebuie sa stim noi despre Sfintul Duh? Ca este a treia persoana a
Preasfintei Treimi, ca purcede de la Tatal si ca a fost trimis in lume prin
Fiul, dupa inaltarea Sa la cer. Dar de ce a venit pe pamint la zece zile dupa
Inaltarea Domnului? Pentru ca Fiul lui Dumnezeu, cind S-a inaltat la cer, a
zabovit cite o zi la fiecare din cele noua cete ingeresti pentru a le innoi si
bucura prin Invierea Sa. A zecea zi, spun unii Sfinti Parinti, dupa ce Fiul S-a
asezat de-a dreapta Tatalui pe tronul slavei Sale, a trimis pe Duhul Sfint in
lume.
De
ce se numeste Sfintul Duh "Mingiietorul" si "Duhul Adevarului"? Pentru ca Duhul
Sfint mingiie pe crestini cit sint pe pamint. El mingiie mamele care nasc si
cresc copii, mingiie pe copiii orfani, pe saraci, pe infirmi, pe vaduve si pe
cei bolnavi si pe batrini. Duhul Sfint mingiie si intareste in credinta si in
rabdare pe mucenicii care rabda grele chinuri si isi dau viata pentru Hristos.
Duhul Sfint mingiie pe credinciosi, pe calugari si pe slujitorii Bisericii in
timpul rugaciunii si al grelelor ispite care vin asupra lor de la diavol, de la
oamenii rai si din firea lor inclinata spre pacat. Duhul Sfint mingiie inimile
celor smeriti si rivnitori pentru Hristos si mustra prin constiinta pe cei
pacatosi care nu se pocaiesc.
Duhul
Sfint se numeste "Duhul Adevarului" pentru ca prin El se marturiseste si se
apara dreapta credinta pe pamint, se intaresc dogmele ortodoxe, se vesteste
Sfinta Evanghelie in lume, se inspira sfintii, proorocii, ierarhii, preotii si
cuviosii care pastoresc Biserica lui Hristos, care vestesc cele viitoare si
povatuiesc sufletele pe calea mintuirii. Pe toate le sfinteste, le indrepteaza
si le calauzeste "la tot adevarul" Duhul Sfint, care ramine cu noi "in veac",
adica si pe pamint si in cer, dupa mutarea noastra la cele vesnice. Duhul Sfint
"va marturisi" despre Hristos ca este Fiul lui Dumnezeu Mintuitorul si
Judecatorul lumii si "va vesti", adica va descoperi celor alesi tainele Sale
cele viitoare. Tot Duhul Sfint va mustra si va vadi necredinta celor lepadati de
Dumnezeu, eresul si reaua credinta a sectelor rupte din sinul Bisericii, ca si
rautatea pacatosilor robiti de pacate si nepocaiti.
Dar
de ce a venit Sfintul Duh Duminica si in chip de limbi de foc s-a asezat pe
capetele Sfintilor Apostoli aflati in foisorul Cinei din Ierusalim? Domnul a
inviat Duminica, in ziua cea dintii a saptaminii, si tot Duminica pe la orele
noua dimineata S-a coborit Duhul Sfint peste Apostoli, ca sa sfinteasca aceasta
zi, ca zi de odihna vesnica a crestinilor in locul sabatului Legii Vechi si sa
ne indemne Duminica dimineata, mai ales la biserica, pentru a asculta Sfinta
Liturghie si cuvintul de invatatura din Evanghelie.
Limbile
de foc ce s-au asezat peste Apostoli ca un vuiet si suflare de vint ce vine
repede (Fapte 2, 1-4) simbolizau focul Duhului Sfint ce avea sa arda toata
necredinta, tot eresul si pacatul in lume.
Prin
limbile de foc ale Duhului Sfint s-au sfintit cei doisprezece Apostoli, s-a
intemeiat in lume Biserica si urma sa se hirotoneasca diaconi, preoti si
episcopi. Prin acest foc dumnezeiesc urmau sa se savirseasca cele sapte Taine
ale Bisericii si sa se reverse peste crestini harul mintuitor al Duhului
Sfint.
Iubiti
credinciosi,
Iata
cit de mare este praznicul de astazi! S-a inaltat Hristos la cer de-a dreapta
Tatalui, dar a venit la noi Duhul Sfint Mingiietorul, ca sa ne sfinteasca, sa ne
calauzeasca, si sa lucreze mintuirea sufletelor noastre. Noi toti care ne
inchinam cu dreapta credinta Preasfintei Treimi, ne impartasim cu harul Duhului
Sfint prin cele sapte Sfinte Taine intemeiate de Hristos. Prin botez devenim fii
ai lui Dumnezeu dupa dar si fii ai Bisericii Ortodoxe. Prin taina Ungerii cu
Sfintul Mir primim pecetea harului Duhului Sfint.
Prin
spovedanie ne spalam si ne dezlegam de pacatele facute dupa botez, tot cu
puterea harului dumnezeiesc, care impreuna cu Botezul si Mirungerea revarsa
peste noi cel mai mult harul mintuitor al Duhului Sfint. La fel si ultimele trei
Taine si mai ales Preotia, ne impartasesc in viata harul mintuirii, prin care ne
curatim, ne iluminam si ne sfintim in Hristos.
Datoria
noastra principala este sa nu intristam pe Duhul Sfint care este in noi de la
botez, prin pacate.
Nici
sa alungam pe Sfintul Duh de la noi prin necredinta, mindrie, desfrinare,
ucidere si mai ales prin caderea in cursele sectelor. Am gresit? Sa ne pocaim de
indata ca sa nu ne paraseasca Duhul Sfint. Spovedania si Sfinta Impartasanie ne
ajuta in viata cel mai mult la mintuire. Sa nu le aminam la batrinete, ca sa nu
murim asa, ca nu ne putem mintui fara dezlegarea pacatelor si fara Trupul si
Singele lui Hristos.
Sa
fugim de pacate, ca pacatul indeparteaza Duhul Sfint de la noi. Sa ne ferim de
adunari si invataturi sectare, ca acelea nu au Biserica nici harul Duhului
Sfint. Vrem sa stim tainele credintei? Sa citim carti sfinte si sa cerem sfatul
preotilor. Vrem sa vorbim limba ingerilor, care este cea mai frumoasa? Sa ne
rugam din inima cu smerenie si lacrimi si sa laudam pe Dumnezeu acasa si in
Biserica.
Prin
rugaciune vorbim cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu Apostolii, cu sfintii din
cer si cu oamenii de pe pamint. Rugaciunea este cea mai pretioasa vorbire
duhovniceasca in limba Duhului Sfint. Vrem sa biruim rautatea lumii si a
diavolului? Sa iubim curat pe toti oamenii, sa iertam si sa ajutam dupa putere
pe toti. Vrem sa laudam pe Duhul Sfint? Sa rostim zilnic rugaciunea "Imparate
ceresc Mingiietorule". Vrem sa laudam cu totii ingerii si cu toti sfintii pe
Preasfinta Treime? Sa cintam adesea "Sfinte Dumnezeule", laudind pe Tatal, pe
Fiul si pe Duhul Sfint. Amin.
~~~Parintele
Cleopa~~~