|
|
Despre Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul
|
În luna iulie, în ziua a douazecea, este pomenirea
suirii la cer cea de foc purtatoare a Sfântului, Maritului Prooroc Ilie
Tesviteanul.
Sfântul si marele
Profet Ilie, acest inger intrupat in carne ce a primit de la Dumnezeu puterea
de a deschide si inchide cerurile, era de origine din Tesvi
in Galaad. Traditia apocrifa, care a transmis aceste detalii despre
nasterea Profetului, precizeaza ca el era din tribul lui Aaron si deci era
Preot. Dar nu se gaseste nici o urma despre acestea in relatarea Scripturii pe
care o rezumam in cele ce urmeaza (cf. III Regi 17-20 ; IV Regi 1 si 2).
Se spune ca la nasterea
sa tatal sau a vazut oameni imbracati in alb invelindu-l in scutece de foc si,
dându-i numele, i-au dat sa manânce o flacara, simbol al râvnei pentru Dumnezeu
care l-a mistuit de-a lungul intregii sale vieti. Inca din copilarie, tinea
strict toate poruncile Legii si se tinea in permanenta in fata lui Dumnezeu
printr-o feciorie indiferenta, post neîncetat si rugaciune arzatoare, care ii
facura sufletul ca focul si facura din el modelul vietii manastiresti.
|
Pe vremea când Ahab a
urcat pe tronul regatului din Nord, aflat in schisma inca din vremea lui
Ieroboam, lipsa de piosenie si depravarea predecesorilor sai ajunse la
culme. Incurajat de sotia sa, respingatoarea Izabel, el ii persecuta pe Profeti
si pe toti oamenii ramasi credinciosi lui Dumnezeu si se inchina idolilor Baal
si Astarte. Profetul Ilie se duse atunci la rege si ii spuse :
"Domnul e viu, Dumnezeul Armatelor, Dumnezeul lui Israel, in fata caruia stau
astazi ! Nu, nu va fi in acesti ani nici roua nici ploaie decât prin
cuvânt din gura mea ! ". La cuvintele Profetului o secete groaznica
se abatu atunci, ca febra, asupra pamântului : totul fu secat, devastat,
ars ; barbatii, femeile, copiii, animalele domestice si animalele
salbatice, toate mureau din lipsa hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau
si nimic nu scapa urgiei ingaduite de Dumnezeu, cu speranta ca foametea va face
pe poporul lui Israel sa se caiasca si sa se intoarca la credinta.
Din porunca lui
Dumnezeu, Profetul, acoperit cu o piele de oaie si invesmântat cu piele de
vitel, parasi tinutul lui Israel si se duse la râul de Chorrath (Kerrith),
aflata dincolo de Iordan (dupa traditia bisericeasca, in acest loc a fost
ridicata apoi manastirea Hozeva, care mai exista si astazi, si unde a trait si
sfantul Ioan Iacob Hozevitul. Se adapa cu apa cascadei iar Domnul ii trimise corbi
- animale pe care evreii le considerau impure si care aveau reputatia unei mari
cruzimi fata de progeniturile lor - pentru a-i duce pâine dimineata si carne
seara, ca sa trezeasca in profet mila pentru poporul care suferea. Când cascada
seca si ea, Dumnezeu isi trimise slujitorul sau la Sarepta din Sidon, lasându-l sa vada
de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei, pentru a trezi inca o
data in el mila. Ilie ajunse la o vaduva saraca, pagâna, care aduna lemne
pentru a coace pâine pentru ea si fiul sau. In ciuda saraciei in care se afla,
ea puse inainte de toate datoria ospitalitatii si indata ce Profetul i-o ceru,
ea ii pregati o pâine, cu faina si uleiul pe care le mai avea. Primi fara
intârziere rasplata ospitalitatii sale : la cuvântul Profetului, covata sa
cu faina si urciorul sau cu ulei nu se mai golira pâna la revenirea ploii.
Trecusera câteva zile de când Ilie era gazduit la aceasta vaduva când iata ca
fiul ei muri. Cum femeia, in durerea ei, il acuza pe omul lui Dumnezeu ca ar fi
adus nenorocirea asupra casei ei, Ilie il lua pe copil, il urca la etaj acolo
unde locuia el si dupa ce a suflat de trei ori asupra trupului neinsufletit
chemându-l cu strigate puternice pe Dumnezeu, el il inapoie pe tânarul baiat
viu mamei sale, profetind astfel invierea mortilor.
Seceta isi abatuse
nenorocirea peste tot tinutul de peste trei ani si mare parte din populatie
fusese deja decimata ; dar Dumnezeu, respectând juramântul Profetului sau,
nu voia sa isi arate mila mai inainte ca Ilie sa fi inteles ca El nu doreste
moartea pacatosilor, ci intoarcerea lor la credinta (cf. Iezechiel 33 :11).
Il trimise deci pe Profet la regele Achab, pentru a-i anunta ca urgia avea in
curând sa inceteze. Ilie se arata in fata regelui care ramase surprins sa il
vada venind, liber, pe cel pe care il cautase peste tot cu slugile sale si il
invita sa adune pe tot poporul lui Israel pe muntele Carmel ca martor al
confruntarii sale cu cei 450 de profeti ai lui Baal si cei 400 de profeti ai
padurilor sacre intretinuti de infama Izabel. Cind toata lumea fu adunata, Ilie
zise falsilor profeti : " Pâna când veti schiopata in
genunchi ? Daca Domnul este Dumnezeu, mergeti dupa el !
Daca este Baal, atunci duceti-va la el ! ". El ceru ca doi tauri
sa fie pregatiti pentru sacrificiu si sa fie asezati pe rug, dar fara sa
aprinda focul si ii lasa pe falsii profeti sa aduca primii sacrificiul. Acestia
il invocara cu strigate pe Baal, taindu-si carnea, din zori pâna in seara, dar
in zadar. Ilie râdea de ei, incurajându-i sa strige mai tare, de teama ca zeul
lor sa nu fi adormit sau sa nu fie ocupat cu alte treburi. La venirea serii,
Profetul inalta un Altar cu 12 pietre, reprezentând cele 12 semintii ale lui
Israel, sapa un sant larg in jurul Altarului, pe care pusese taurul jupuit de
piele, si porunci sa fie varsata, in trei rânduri, apa din belsug peste
victima, astfel incât sa se umple santul. Apoi adresa spre cer un strigat
puternic, invocându-l pe Dumnezeul lui Abraham, lui Isaac si al lui Iacov. Pe
data coborî foc din cer, devorând jertfa, lemnul si apa. Tot poporul cazu
atunci cu fata la pamânt strigând : " Cu adevarat Domnul este
singurul Dumnezeu ". Din porunca lui Ilie, falsii profeti fura prinsi
si omul lui Dumnezeu le taie beregata cu propriile sale mâini la râul Cison. El
il anunta apoi pe Achab ca seceta avea in curând sa inceteze, apoi urca
in vârful Carmelului si, plecându-se asupra pamântului, cu capul intre genunchi
si mintea adunata in inima, incepu sa se roage. De sapte ori trimise pe
slujitorul sau sa priveasca orizontul, in directia marii, iar a saptea oara un
norisor isi facu aparitia, cerul se intuneca si ploaie cazu din belsug,
raspândind pe pamânt binecuvântarea cereasca.
Când regina Izabel afla de masacrul profetilor
sai, se enerva cumplit si se jura sa se razbune. Ilie, care nu se temuse de
multimea falsilor profeti, fu parasit de harul lui Dumnezeu si cuprins de
lasitate se ascunse in Bersabeea in pamântul lui Iuda. Epuizat de cât
mersese in pustiu, se aseza la umbra unui copac si ii ceru lui Dumnezeu sa ii
ia viata inapoi. Un Inger al Domnului i se arata atunci cu o pâine si un urcior
de apa. Acest ajutor dumnezeiesc il facu sa isi reimprospateze fortele si putu
sa mearga 40 de zile in pustiu, pâna la muntele lui Dumnezeu, Horeb (vârful
muntelui Sinai, pe acelasi loc unde Dumnezeu i se aratase lui Moise, cf. Exod
33). Intra in adâncul stâncii in care se ascunsese in trecut Moise si Dumnezeu
ii vorbi noaptea. Ilie raspunse : " Sunt plin de sârguinta
pentru Domnul atotputernic caci fiii lui Israel au parasit legamântul Tau,
au doborât Altarele tale si Ti-au ucis Profetii, am ramas singur iar ei
incearca sa imi ia viata ". Dumnezeu ii porunci sa iasa si sa stea pe
munte pentru a-l vedea. Se facu atunci o furtuna puternica, muntii fura
despicati iar stâncile sparte, dar Domnul nu era in furtuna; iar dupa furtuna,
un cutremur, dar Domnul nu era in cutremur; un foc, dar Domnul nu era in foc.
Dupa foc se auzi o adiere usoara. Cum o auzi, Ilie isi ascunse fata cu haina sa
si se tinu sub pestera, caci Dumnezeu era in adierea usoara. Domnul ii spuse
ca, departe de a fi singurul dintre drepti, alti sapte mii de Israeliti nu isi
plecasera genunchii in fata lui Baal si ii porunci sa se intoarca pe acelasi
drum pentru a unge pe Hazael ca rege al Siriei si pe Iehu ca rege al lui
Israel, apoi pe Elisei ca urmas. Gasindu-l pe Elisei ocupat cu aratul
pamântului cu 12 perechi de boi, Ilie isi arunca peste el haina lui facându-l
discipolul sau (cf. 14 iunie).
Regele Achab continua
insa cu faptele sale lipsite de piosenie si pusese stapânire pe vita-de-vie a
lui Nabot din Yizreel, cerând - la sfatul lui Izabel - ca acesta sa fie
omorât. Profetul Ilie, care nu se mai manifestase pentru o vreme, fu trimis de
Domnul in Samaria
si spuse regelui : " Chiar pe locul in care câinii au lins
sângele lui Nabot câinii vor linge si sângele tau iar prostituatele se vor
lafai in sângele tau ". El mai spuse ca nefericirea avea sa se abata
peste toata casa lui Achab, câinii aveau sa sfâsie trupul lui Izabel pe zidul
de fata de la Yizreel. La aceste cuvinte, regele fu cuprins de cainta :
isi sfâsie hainele, se imbraca cu un sac si tinu post. Domnul aproba pocainta
lui si anunta prin Profetul sau ca nu va da frâu liber mâniei Sale decât sub domnia fiului sau.
Achab muri la putina
vreme iar fiul sau, Ohozias, om superstitios, lua prelua puterea. Cazând
bolnav trimise soli in cautarea unui oracol pe lânga Baal Zebud la Egron
(Akkaron). Profetul Ilie se prezenta in fata solilor, anuntând ca regele nu se
va mai scula. Când transmisera acest mesaj, descriindu-l pe Profet, regele
intelese ca era vorba de Ilie si trimise o armata de 50 de oameni pentru a-l
aresta. Dar in doua rânduri, din porunca Profetului, un foc coborî din cer si
ii mistui pe soldati. Al treilea ofiter il ruga sa il crute iar Ilie il asculta
si se duse la rege, anuntându-i chiar el ca avea sa moara pentru ca ceruse
ajutor de la falsii zei. Ohozias muri intr-adevar la câteva zile iar fratele
sau Ioram deveni rege al lui Israel.
In timpul celor 12 ani ai domniei sale el suprima cultul lui Baal, dar nu facu
sa inceteze pacatul lui Ieroboam care daduse nastere schismei in rândul
poporului lui Dumnezeu si incurajase idolatria. De aceea Dumnezeu abatu necazul
asupra casei sale si indeplini profetia facuta de Ilie in timpul lui
Achab : Iehu lua puterea in urma unei conspiratii impotriva lui Ioram si,
intrând el in orasul Yizreel, Izabel fu omorâta aruncata din inaltul unei
ferestre. Sângele sau se scurse pe zid iar câinii ii mâncara trupul mai inainte
ca ea sa fi putut fi ingropata.
Dupa 15 ani de
profetii, indeplinind misiunea pe care i-o incredintase Dumnezeu, Ilie se duse
de la Galgalla Bethel, insotit de Elisei care nu voia sa isi paraseasca
invatatorul. De acolo se dusera la Ierihon. Ajuns pe malul Iordanului, Ilie isi
lua haina din piele de oaie, o infasura si lovi apele, care se despartira
pentru a-i lasa sa treaca pe uscat. Când Elisei ii ceru sa primeasca indoita
parte din harul sau profetic, Ilie ii raspunse : " Daca ma vei
vedea pe când voi fi inaltat la cer, asa ti se va da ". Si pe când
mergeau ei astfel prin pustiu taifasuind, un car de foc tras de cai scaparatori
aparu intre ei. Ilie urca in car si fu "ca" luat in cer (Parintii au
subliniat ca acest " ca ", adaugat in versiunea Septanta
arata ca Ilie nu a fost dus cu trupul la Cer, fapt imposibil inainte de
invierea si inaltarea lui Hristos, dar ca a scapat mortii, precum Enoh si a
fost retinut de Dumnezeu intr-un loc necunoscut, pâna in ultima zi), intr-un
rotocol, in timp ce Elisei striga : " Parinte, Parinte, carul
lui Israel si caii sai ! ". El lua haina Profetului care cazuse
peste el si lovind apele de doua ori putu sa traverseze Iordanul, salutat de
Fiii Profetului care strigau : " Duhul lui Ilie s-a lasat asupra
lui Elisei ! ".
Astfel inaltat in
inaltimi cu trupul, Profetul Ilie prefigura Inaltarea Domnului Nostru Iisus
Hristos iar prin trimiterea hainei sale peste discipolul sau, el vestea
coborârea Sfântului Duh in ziua Rusaliilor (cf. Sfântul Roman Melodul, Condacul Profetului Ilie, 33).
Reprezentant de vaza al ordinului profetic
ajuns prin râvna sa pe culmea cea mai de sus a virtutii, Ilie fu judecat demn
de a vedea fata in fata slava Dumnezeului intrupat, alaturi de Moise si de cei
trei Apostoli in ziua Schimbarii la fata (cf. Matei 17), care anunta a doua
venire a Domnului Nostru Iisus Hristos. Coborând de pe muntele Taborului,
discipolii il intrebara pe Domnul daca Ilie trebuia sa vina inainte de invierea
mortilor pentru a pune toate lucrurile inapoi cum au fost, dupa cum invata
Profetii (Malahia 3 :23). Hristos le raspunse : " Ilie a
venit deja si ei nu l-au cunoscut ci l-au tratat dupa cum au vrut
ei ", facând aluzie la Sfântul Ioan Botezatorul care venise sa
pregateasca propria Lui venire, cu duhul si cu puterea lui Ilie (Luc
1 :17). Asa cum Ioan fu Inaintemergetaroul primei veniri in trup a Fiului
lui Dumnezeu, astfel Ilie va fi, se crede, premergatorul celei de a doua
veniri, la sfârsitul veacurilor. Traditia ecleziasta a vazut adesea in cei doi
martori, care vor muri in ultima lupta împotriva lui Antihrist (Apocalipsa 11),
pe Enoh si Ilie, care au fost paziti de moarte in acest scop.
|
|
|