HOME -> EDITORIAL
 

Editorial

Pomenirea taierii cinstitului cap al cinstitului slavitului Prooroc înainte-mergator si Botezator Ioan.(29 august)

Pomenirea punerii în sfânta racla a Cinstitului brâu al Preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei.(31 august)

Inceputul Indictului, adica anul
nou bisericesc.(1 septembrie)


Pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Vavila, arhiepiscopul Antiohiei si a celor împreuna cu dânsul Sfintii trei prunci care prin sabie s-au savârsit. (4 septembrie)

Pomenirea Nasterii Preasfintei Stapânei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria.(8 septembrie)

Pomenirea înaltarii Cinstitei si de viata facatoarei Cruci. Inaltarea Sfintei Cruci. (14 septembrie)

Pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Eustatie si Teopista, sotia lui, si doi fii ai lor: Agapie si Teopist. (20 septembrie)

Pomenirea zamislirii Sfântului slavitului înaintemergatorului si Botezatorului prooroc Ioan. (23 septembrie)

Pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Eufrosina, fiica lui Pafnutie Egipteanul. (25 septembrie)

Pomenirea mutarii la Domnul a Sfântului slavitului Apostol si Evanghelist Ioan Teologul. (26 septembrie)

Pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Grigorie. (30 septembrie)

Pomenirea Sfântului Apostol si Evanghelist Matei.(16 noiembrie)


 Acest dumnezeiesc apostol, sezând la vama, a auzit pe Domnul zicându-i: "Urmeaza Mie". Si el în ceasul acela a lasat toate si a urmat Domnului, facând gazduire Domnului în casa sa mare, precum spune el însusi în Evanghelia sa. Iar de atunci si în urma a fost împreuna înnumarat cu ceilalti apostoli. Dupa ce a primit puterea Sfântului Duh, în ziua Cincizecimii, si s-a înteleptit cu cele dumnezeiesti, atunci a scris Evanghelia sa pe limba evreiasca; dupa opt ani de la înaltarea lui Hristos, a trimis Evanghelia la evreii cei nou luminati. Si dupa ce a învatat pe parti si pe mideni si le-a asezat lor biserici, si multe minuni a facut, în urma si-a luat sfârsitul prin foc prin cei necredinciosi. Iar când era înca în viata, acest dumnezeiesc apostol, ceilalti împreuna ucenici si apostoli înconjurau fiecare locul si cetatea, ce-i cadea la sorti, propovaduind Evanghelia lui Hristos. Iar acesta la parti aflându-se, s-a suit singur într-un munte si a zabovit acolo, având o singura haina si fara de acoperamânt.
 
Dupa ce a trecut câtva vreme, i s-a aratat lui Dumnezeu ca un prunc, Cel ce a zidit din pamânt pe om, si, întinzându-Si dreapta Sa, a dat apostolului un toiag si i-a zis: "Ia aceasta si, pogorându-te din munte si mergând la cetatea Mirmina, sadeste toiagul acesta înaintea usii bisericii de acolo, unde facând radacini si înaltându-se din mâna Mea cea dreapta, se va face copac mult-roditor; si din vârful crengilor sale se va pogorî mursa de miere, iar din radacina sa va iesi izvor de apa, cu care spalându-se oamenii cetatii, cei cu mintea de fiara, si din mursa copacului împartasindu-se, li se vor îndulci simtirile si vor înceta a mai face faradelegi.

Atunci Matei, primind cu cucernicie toiagul cel dat de Domnul, s-a pogorât din munte si s-a dus la Mirmina. Iar femeia împaratului partilor, Fulvana cu numele, având demon viclean, a întâmpinat pe apostol împreuna fiind ea cu fiul si cu fiica-sa, care si acestia erau tinuti de duhuri necurate. Si toti, cu glasuri aspre si cu saltari salbatice, strigau în preajma apostolului, zicând: "Cine te-a silit ca sa vii aicea si la locurile noastre? Sau cine este Cel ce ti-a dat tie toiagul acesta spre pierzarea noastra?" Atunci apostolul lui Hristos cu glas linistit a certat duhurile cele necurate, iar pe cei ce patimeau si se aflau în zbuciumari i-a vindecat si i-a facut pe ei sa urmeze lui cu buna rânduiala si cu minte.

Iar episcopul cetatii aceleia, Platon cu numele, aflând de venirea sfântului, a iesit afara împreuna cu clerul si l-a întâmpinat, si amândoi împreuna au intrat în cetate înaintea tuturor. Atunci apostolul, înfigând toiagul în pamânt, a slavit pe Dumnezeu, Cel ce i s-a aratat lui ca un prunc si i-a poruncit sa faca aceasta. Si, o, minune!, îndata toiagul cel uscat a prins radacina si a facut crengi si roada a dat, care pica mursa de miere, precum a zis Domnul. Lânga radacina copacului s-a facut o fântâna, ce izvora apa prea curata si prea dulce, încât toti cei ce treceau pe acolo s-au spaimântat de aceasta minune. Si fiindca vestea aceasta s-a împrastiat în toate partile cetatii, alergau împreuna multimile ca sa vada minunea. Cei care gustau din dulceata copacului si se spalau cu apa din izvor lepadau îndata toata nebunia si cruzimea cea salbatica din sufletul lor, pe care o aveau cu înselaciune din pricina închinarii la idoli.

Dar multe patimind de la împarat, apostolul Domnului prin foc si-a primit sfârsitul. În urma însa, a facut pe împaratul sa se întoarca la credinta lui Hristos prin minunea ce au facut moastele lui. Împaratul, botezându-se, a luat numele Matei si a zdrobit idolii, a înduplecat pe supusii sai si au crezut toti în Hristos. Apoi si episcop facându-se, a lasat dupa moarte episcopia fiului sau, dupa asezamântul ce prin vedenie i-a facut lui dumnezeiescul apostol.