Arhanghelul Gavriil a
binevestit lui Ioachim si Anei zamislirea Preasfintei Nascatoare de
Dumnezeu, zicand catre maica cea neroditoare: „Ano, Ano, vei naste pe
fiica cea prea binecuvantata si se va chema numele ei Maria”.
Domnul, Cel ce locuieste in Cer, vrand sa
Se arate pe pamant si sa vietuiasca cu oamenii, mai intai a pregatit loc de salasluirea
slavei Sale, pe Preacurata Maica Sa. Pentru ca este obicei la imparati ca mai inainte
sa-si pregateasca, in cetatea in care vor sa mearga, palatul de petrecere. Si,
precum palatele imparatilor pamantesti se zidesc de prea inteleptii lucratori
din materiale mai scumpe, la loc mai inalt, mai frumoase si mai desfatate decat
alte locuinte omenesti, a trebuit a se zidi asa si palatul cerescului imparat
al slavei.
In Legea veche, cand
a vrut Dumnezeu sa petreaca in Ierusalim, Solomon I-a zidit Lui casa, cu prea inteleptul
lucrator Hiraam, care era mester renumit si plin de intelepciune si de stiinta,
ca sa savarseasca tot lucrul. Deci, a zidit-o din materii prime prea scumpe,
din pietre alese, din lemne binemirositoare de cedru si chiparos, care se
aduceau din Liban, si din aur curat, la un loc prea inalt, pe muntele Morea.
Era prea frumoasa, caci a sapat heruvimi pe pereti, si nenumarate feluri de
pomi si de flori. Deci, avea si largime casa aceea, ca sa nu incapa cu inghesuiala
in ea multimea poporului lui Israel. Si a venit intru ea slava Domnului in foc si
in nor. Dar nu era de ajuns casa aceea spre a cuprinde intru sine pe Dumnezeul
cel neincaput. Solomon i-a zidit Lui alta casa, dar Cel Prea Inalt nu locuieste
in biserici facute de maini omenesti. „Ce casa imi veti zidi mie, zice Domnul,
sau care este locul odihnei mele?” Deci, a binevoit, la inceputul darului celui
nou, a I se zidi casa, nefacuta de mana, pe Preacurata, Prea Binecuvantata
Fecioara Maria. Si de care lucratori s-a zidit casa aceea? Cu adevarat de cei
prea intelepti, adica de insasi intelepciunea lui Dumnezeu, dupa cum zice
Scriptura: „Intelepciunea si-a zidit ei insasi casa”. Pentru aceasta toate cele
ce se fac cu intelepciunea lui Dumnezeu sunt fa-cute bune si desavarsite. Iar
de vreme ce palatul cel insufletit l-a zidit intelepciunea lui Dumnezeu Cuvantul,
spunem deci ca I s-a zidit lui Dumnezeu desavarsita casa; Prea Luminatului Imparat
I s-a zidit prea luminat palat; Prea Curatului Mire I s-a pregatit cea prea
curata si neintinata camara; neprihanitului Mielusel I s-a zidit cea fara de
prihana salasluire, la care lucru Insusi este martor credincios in cer, zicand
catre dansa: „Toata esti buna, cea de aproape a Mea, si prihana nu este in
tine”. Iar Sfantul Damaschin zice: „Toata esti camara Duhului, toata cetatea
lui Dumnezeu si noian de daruri, toata frumoasa, toata aproape de Dumnezeu”.
Dar din ce fel de
material s-a zidit palatul acesta? Din cele cu adevarat prea scumpe; caci ca
dintr-o piatra scumpa s-a nascut din neamul cel imparatesc, din David, care a
biruit pe Goliat prin piatra aceea ce mai inainte inchipuia pe Hristos, piatra
cea nepusa in prastie. Si ca din niste lemne binemirositoare de cedru si de
chiparos, s-a nascut Fecioara Nascatoare de Dumnezeu din neamul arhieresc, cel
ce aducea lui Dumnezeu jertfe binemirositoare. Tatal ei, sfantul si dreptul
Ioachim, era fiul lui Varpafir cel ce-si tragea obarsia sa din Natan, fiul lui
David, iar mama ei, sfanta si dreapta Ana, era fiica lui Natan preotul din
neamul lui Aaron. Si era Preacurata Fecioara dupa tata din neam imparatesc, iar
dupa mama din neam arhieresc.
O, Doamne, din cate
prea scumpe materii si din ce prea cinstite neamuri s-a pregatit palatul cel insufletit
al Imparatului slavei! Si precum in casa lui Solomon zidurile cele de piatra si
de lemn aveau mai multa cinste decat aurul cel curat cu care erau aurite; tot asa
in nasterea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu neamurile bune, cel imparatesc si
arhieresc, s-au cinstit mai mult cu curatia deplina a sfintilor ei parinti,
care este mai scumpa decat tot aurul si argintul si mai cinstita decat pietrele
cele de mult pret. Tot lucrul pamantesc nu este vrednic de cinstea ei, pentru ca
Preasfanta Fecioara s-a nascut din curatia parintilor, care este mai presus decat
tot neamul bun. Acest lucru il marturiseste Sfantul Ioan Damaschin, vorbind asa
catre sfintii si dreptii dumnezeiesti parinti: „O, fericita insotire, Ioachime si
Ano! din rodul pantecelui vostru cu adevarat fara de prihana v-ati cunoscut!”
Dupa cuvantul Domnului: (r)Din rodurile lor ii veti cunoaste pe dinsii. Ati randuit
viata voastra precum a fost placut lui Dumnezeu. Pentru ca vietuind in curatie si
cuviosie ati rasarit vistieria fecioriei, pe Fecioara aceea ce a fost mai inainte
de nastere fecioara, cu mintea, cu sufletul si dupa nastere fecioara si
totdeauna fecioara, cu mintea, cu sufletul si trupul de-a pururea feciorind.
Deci, se cadea ca
fecioria cea nascuta pe sine din curatie sa se aduca trupeste pe sine insasi
luminii celei uneia nascute. O, doime a cinstitelor turturele cuvantatoare,
Ioachime si Ano! Voi, pazind fireasca lege cu curatie, v-ati invrednicit celor
mai presus de fire daruri dumnezeiesti, pentru ca pe Fecioara, dumnezeiasca
Maica, voi vietuind cu dreapta credinta si cu cuviosie, in omeneasca fire ati nascut,
ati odraslit pe cea mai inalta decat ingerii, pe fiica aceea ce si pe ingeri
acum stapaneste. O, prea frumoasa si prea dulce fiica! O, crinule, cel ce ai
crescut in mijlocul spinilor, fiind din radacina imparateasca cea de bun neam!
Prin tine imparatia cu preotia s-au imbogatit!”.
Cu aceste cuvinte,
Sfantul Ioan Damaschin arata din ce fel de parinti s-a nascut dumnezeiasca Maica,
din cat de scumpe materii s-a pregatit palatul Imparatului ceresc. In ce fel de
loc s-a dospit acest aluat insufletit? Cu adevarat in cel preainalt, pentru ca
Biserica da o marturie ca aceasta despre dansa: „Cu adevarat esti Fecioara
curata mai presus decat toate”. Insa nu cu inaltimea locului, ci cu a bunatatilor
si cu a darurilor dumnezeiesti, pentru ca locul unde s-a nascut prea Binecuvantata
Fecioara era o cetate mica in pamantul Galileei, care se numeste Nazaret
(Despre casa lui Ioachim si Anei, dupa multa cercetare, n-am putut sa aflam, lamurit,
unde a fost. Am gasit scris in unele locuri ca a fost in Ierusalim, iar in
aceste carti scrie ca in Nazaret, si nedumerirea a ramas tot nedumerire), sub
Capernaum, cetatea cea mare, aflandu-se neslavita si necinstita si locuitorii
ei defaimati. Mai apoi si pentru Hristos s-a zis: „Din Nazaret oare poate sa
iasa ceva bun?”. Iar Domnul, „Cel ce petrece intru cele inalte si spre cei
smeriti priveste”, a binevoit sa se nasca Preacurata Maica Sa, nu in
Capernaumul cel ce prin mandrie pana la cer se inaltase, ci in smeritul
Nazaret, aratand ca tot ce este intre oameni inalt este uraciune inaintea lui
Dumnezeu, iar ceea ce este trecut de dansii cu vederea si defaimat, aceea la Dansul
este inalt si cinstit. La aceasta se mai poate adauga ca din singur numele de
Nazaret sa se arate inaltimea bunatatilor Preacuratei Fecioare. Precum prin nasterea
Sa in Betleem, care se talcuieste „casa piinei”, a inchipuit cu taina ca El
este painea cea coborata din cer spre insufletirea si intarirea lumii, asa si in
nasterea Preacuratei Maicii Sale in Naza-ret, arata cele inalte pentru ca
Nazaretul se talcuieste „inflorit, sfintit si deosebit de cele pamantesti, incununat
si pazit”.
Toate acestea se
arata luminos intru Preacurata Fecioara, pentru ca ea este floarea ce a rasarit
din pomul cel uscat, din pantecele cel neroditor si sterp si a innoit firea
noastra cea uscata; floarea cea nevestejita, care infloreste pururea prin
feciorie, floarea cea cu bun miros care a nascut mirosul cel frumos, pe singur Imparatul;
floarea care a adus rod pe Hristos Domnul, ceea ce singura a rasarit marul cel
cu bun miros; este sfintita cu darul Sfantului Duh, cel ce a venit spre dansa si
a umbrit-o. Si este mai sfanta decat toti sfintii, pentru ca a nascut pe Cuvantul,
cel mai sfant decat toti sfintii. Ea este deosebita de pacatosii pamantesti, caci
nici un pacat in toata viata sa n-a cunoscut.
Toti cu David graiesc:
„Faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea”. Numai
singura aceea graieste: „Fara de nelegiuire am alergat si v-am indreptat”,
pentru ca ea este indreptarea oamenilor, nu numai nefacand pacatul, ci si pe pacatosi
abatandu-i de la lucrurile cele rele, asa cum zice Biserica spre dansa: „Bucura-te,
ceea ce curatesti lucrurile cele spurcate”. Ea este incununata cu slava si cu
cinste. Incununata cu slava, ca din imparateasca radacina a rasarit, incununata
cu cinste, ca din arhiereasca semintie a crescut. Incununata cu slava, ca din
cei curati si drepti nascatori a odraslit; incununata cu cinste, ca cea cinstita
prin bunavestire si slujire a arhanghelului; incununata cu slava ca o maica a
lui Dumnezeu. Ca ce este oare mai slavit decat a naste pe Dumnezeu? Incununata
cu cinste, ca cea pururea fecioara; caci ce este mai cinstita decat aceasta, ca
si dupa nastere a fi fecioara? Incununata cu slava cea mai slavita decat
serafimii, care ca un serafim a iubit pe Dumnezeu; incununata cu cinste, cea
mai cinstita decat heruvimii, ca ceea ce pe heruvimi cu intelepciunea si cu
cunostinta cea dumnezeiasca i-a covarsit. „Iar slava, cinste si pace se cuvine
tot omului care face binele”, zice apostolul. Si cine din paminteni s-a aflat
lucrator de bunatati mai bun decat Preacurata Fecioara? Toate poruncile
Domnului le-a pazit, toata voia Lui a facut-o, toate cuvintele Lui le-a luat in
minte, toate graiurile Lui le-a ascuns in inima sa, toate lucrurile cele de
milostivire le-a aratat celor de aproape. Deci, cu vrednicie s-a incoronat ca o
lucratoare a tuturor faptelor bune. Este inca si pazita, ca vistieria curatiei
sale fecioresti o pazea cu strasnicie, incat nici ingerului nu voia sa o incredinteze,
pentru ca, vazand pe inger, s-a tulburat de cuvantul lui si gandea in ce chip
va fi acea inchinare?
Toate acestea
Nazaretul, prin numirea sa, le-a aratat a fi in Preacurata Fecioara si cine nu
va zice ca palatul acesta inalt al lui Hristos, cu bunatatile si dumnezeiestile
daruri nu este foarte inal-tat? Inalta este, ca din cer s-a daruit, desi pe pamant
din pamanteni s-a nascut. Din cer, ca precum zic unii din ganditorii de
Dumnezeu, arhanghelul Gavriil, cel ce a binevestit lui Zaharia nasterea lui
Ioan, acelasi a binevestit lui Ioachim si Anei zamislirea Preasfintei Nascatoare
de Dumnezeu, acela a adus din cer si numele ei cel prea binecuvantat zicand catre
maica cea neroditoare: „Ano, Ano, vei naste pe fiica cea prea binecuvantata si
se va chema numele ei Maria”.
Drept aceea fara indoiala
poate sa se numeasca cetate sfanta, Ierusalim nou, pogorat din cer de la
Dumnezeu si locas al lui Dumnezeu intre oameni. Inalt este lacasul lui
Dumnezeu, ca mai presus de serafimi s-a inaltat, nascand pe Imparatul Hristos.
„O, inaltime, cu anevoie de suit de gandurile omenesti!”.
Dar ce fel de
frumusete are Fecioara Maria, palatul cel dumnezeiesc al lui Hristos, sa ascultam
pe acelasi Ioan Damaschin, care zice asa: „S-a adus lui Dumnezeu, Imparatul
tuturor, imbracata cu buna podoaba a faptelor bune, ca si cu o haina de aur si infrumusetata
cu darul Duhului Sfant, a carei slava este inauntru. Ca precum la toata femeia,
barbatul este slava ei cea din afara, asa sla-va Nascatoarei de Dumnezeu este inauntru,
adica rodul pantecelui ei”. Si iar zice acelasi: „Fecioara de Dumnezeu daruita,
biserica sfanta a lui Dumnezeu, pe care acel incepator de lume, Solomon, a
zidit-o, si in dansa a pietruit, nu cu aur impodobita, nici cu pietre neinsufletite,
ci, in loc de aur, stralucind cu Duhul, iar in loc de pietre scumpe, avandu-l
pe Hristos margaritarul cel de mult pret”. O podoaba ca aceasta este infrumusetarea
palatului acestuia, mult mai frumoasa decat ceea ce a fost in biserica lui
Solomon, in care se vedeau inchipuite asemanari de heruvimi, de pomi si de
flori. Dar si in aceasta insufletita biserica, in Preacurata Fecioara, se vad
aratate chipuri de heruvimi, caci vita sa cea de heruvim nu numai s-a asemanat
heruvimilor, dar i-a si intrecut.
Daca Biserica a
obisnuit a-i numi heruvimi pe alti sfinti, cantand: „Ce va vom numi pe voi,
sfintilor? Heruvimi, ca intru voi s-a odihnit Hristos”, cu atat cu cat mai ales
Fecioara Nascatoarea de Dumnezeu este heruvim, in care s-a odihnit trupeste
Hristos si pe mainile ei cele preacurate a sezut Dumnezeu ca pe un scaun:
„scaun de heruvimi, fecioara”. A inchipuit in sine si asemanarile pomilor celor
bine roditori, facandu-se, duhovniceste, maslin roditor in casa lui Dumnezeu si
finic infloritor. Pentru aceasta acum se numeste mladita de viata purtatoare,
Biserica cantand asa: „Din cea neroditoare radacina, mladita de viata purtatoare
ne-a odraslit noua pe Maica Sa, Dumnezeul minunilor”. Deci, acestea toate se graiesc
pentru frumusetele ei cele duhovnicesti. Dar, pe langa acestea, si de cele
trupesti nu era lipsita, dupa cum adeveresc multi dascali bisericesti, ca in
toata partea cea de sub soare n-a fost si nu va fi fecioara asa de frumoasa,
precum a fost Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, pe care, Sfantul Dionisie
Areopagitul, vazand-o, voia sa o numeasca Dumnezeu, de nu ar fi stiut pe
Dumnezeu cel nascut dintr-insa. Pentru ca dumnezeiescul dar de care era plina
stralucea din prealuminata fata ei. Un palat ca acesta inainte si-a gatit Lui
pe pamant, Imparatul cel ceresc frumos cu sufletul si cu trupul, ca o mireasa impodobita
barbatului sau. Dar inca si desfatat: „Pantecele ei mai desfatat decat cerurile
l-au lucrat”. Si au incaput intru dansa Cel neincaput, Hristos Dumnezeu.
Cea desfatata salasluire
a Cuvantului, Preacurata Fecioara, nu numai lui Dumnezeu Cuvantul, ca unui imparat
este desfatata, ci si noua, robilor celor ce alergam catre Dumnezeu, Cel ce S-a
salasluit intr-insa. Pe Dumnezeu L-a incaput in pantece, iar pe noi ne inca-pe in
a sa milostivire. Vasul cel ales, Sfantul Apostol Pavel, pornindu-se spre
milostivire, zicea catre iubitii sai: „Inima noastra s-a largit, aveti loc
destul intru noi”. Dar, la care din sfinti poate sa se gaseasca milostivirea asa
de desfatata spre incapere tuturor, pre-cum, dupa Dumnezeu, a Mariei? Ca incape
aicea atat cel curat, dupa cum si pacatosului iarasi nu-i este stramt aici.
Acolo cel pocait are locul sau si disperatul asemenea cu cel nepocait. Ca si in
co-rabia lui Noe neoprita, nu numai celor curate, ci si vietatilor celor
necurate se afla scapare.
Intru a ei
milostivire toti cei scarbiti, napastuiti, flamanzi, invi-forati si bolnavi afla
loc de ajuns, pentru ca nu stie sa fie nemi-lostiva cea al carei pantece ne-a nascut
noua pe prea Bunul Dumnezeu. Multi strajeri inarmati pazesc palatele imparatilor
pa-mintesti si nu dau voie tuturor ce voiesc sa intre intr-insele, ci ii opresc
si ii intreaba de unde si la ce vin. Iar palatul lui Hristos cel insufletit, desi
este inconjurat de heruvimi si de serafimi si de nenumarate cete ale ingerilor si
ale tuturor sfintilor, la usa milostivirii indurarilor ei nimenea nu opreste pe
cela ce va sa intre. Nu-i opresc strajerii, nu-i gonesc ostasii, nici la ce vin
nu-i intreaba, ci fara de aparare intra cu rugaciunea, si primeste dar spre
cererea cea de folos.
Drept aceea sa
alergam la milostivirea celei ce s-a nascut din pantece neroditor, dandu-i ei o
inchinaciune ca aceasta: „Bucura-te, palatul cel cu totul fara de prihana al Imparatului
tuturor! Bucura-te, salasluirea lui Dumnezeu, Cuvantului, careia, si tie,
fiicei parintelui, Maicii Fiului, miresei Sfantului Duh, impreuna cu Tatal si
cu Sfantul Duh de la noi cei din tarina, sa fie cinste si slava in veci”. Amin.