Arhanghelul Gavriil a binevestit lui Ioachim si Anei zamislirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, zicand catre maica cea neroditoare: „Ano, Ano, vei naste pe fiica cea prea binecuvantata si se va chema numele ei Maria”.

Domnul, Cel ce locuieste in Cer, vrand sa Se arate pe pamant si sa vietuiasca cu oamenii, mai intai a pregatit loc de salasluirea slavei Sale, pe Preacurata Maica Sa. Pentru ca este obicei la imparati ca mai inainte sa-si pregateasca, in cetatea in care vor sa mearga, palatul de petrecere. Si, precum palatele imparatilor pamantesti se zidesc de prea inteleptii lucratori din materiale mai scumpe, la loc mai inalt, mai frumoase si mai desfatate decat alte locuinte omenesti, a trebuit a se zidi asa si palatul cerescului imparat al slavei.

In Legea veche, cand a vrut Dumnezeu sa petreaca in Ierusalim, Solomon I-a zidit Lui casa, cu prea inteleptul lucrator Hiraam, care era mester renumit si plin de intelepciune si de stiinta, ca sa savarseasca tot lucrul. Deci, a zidit-o din materii prime prea scumpe, din pietre alese, din lemne binemirositoare de cedru si chiparos, care se aduceau din Liban, si din aur curat, la un loc prea inalt, pe muntele Morea. Era prea frumoasa, caci a sapat heruvimi pe pereti, si nenumarate feluri de pomi si de flori. Deci, avea si largime casa aceea, ca sa nu incapa cu inghesuiala in ea multimea poporului lui Israel. Si a venit intru ea slava Domnului in foc si in nor. Dar nu era de ajuns casa aceea spre a cuprinde intru sine pe Dumnezeul cel neincaput. Solomon i-a zidit Lui alta casa, dar Cel Prea Inalt nu locuieste in biserici facute de maini omenesti. „Ce casa imi veti zidi mie, zice Domnul, sau care este locul odihnei mele?” Deci, a binevoit, la inceputul darului celui nou, a I se zidi casa, nefacuta de mana, pe Preacurata, Prea Binecuvantata Fecioara Maria. Si de care lucratori s-a zidit casa aceea? Cu adevarat de cei prea intelepti, adica de insasi intelepciunea lui Dumnezeu, dupa cum zice Scriptura: „Intelepciunea si-a zidit ei insasi casa”. Pentru aceasta toate cele ce se fac cu intelepciunea lui Dumnezeu sunt fa-cute bune si desavarsite. Iar de vreme ce palatul cel insufletit l-a zidit intelepciunea lui Dumnezeu Cuvantul, spunem deci ca I s-a zidit lui Dumnezeu desavarsita casa; Prea Luminatului Imparat I s-a zidit prea luminat palat; Prea Curatului Mire I s-a pregatit cea prea curata si neintinata camara; neprihanitului Mielusel I s-a zidit cea fara de prihana salasluire, la care lucru Insusi este martor credincios in cer, zicand catre dansa: „Toata esti buna, cea de aproape a Mea, si prihana nu este in tine”. Iar Sfantul Damaschin zice: „Toata esti camara Duhului, toata cetatea lui Dumnezeu si noian de daruri, toata frumoasa, toata aproape de Dumnezeu”.

Dar din ce fel de material s-a zidit palatul acesta? Din cele cu adevarat prea scumpe; caci ca dintr-o piatra scumpa s-a nascut din neamul cel imparatesc, din David, care a biruit pe Goliat prin piatra aceea ce mai inainte inchipuia pe Hristos, piatra cea nepusa in prastie. Si ca din niste lemne binemirositoare de cedru si de chiparos, s-a nascut Fecioara Nascatoare de Dumnezeu din neamul arhieresc, cel ce aducea lui Dumnezeu jertfe binemirositoare. Tatal ei, sfantul si dreptul Ioachim, era fiul lui Varpafir cel ce-si tragea obarsia sa din Natan, fiul lui David, iar mama ei, sfanta si dreapta Ana, era fiica lui Natan preotul din neamul lui Aaron. Si era Preacurata Fecioara dupa tata din neam imparatesc, iar dupa mama din neam arhieresc.

O, Doamne, din cate prea scumpe materii si din ce prea cinstite neamuri s-a pregatit palatul cel insufletit al Imparatului slavei! Si precum in casa lui Solomon zidurile cele de piatra si de lemn aveau mai multa cinste decat aurul cel curat cu care erau aurite; tot asa in nasterea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu neamurile bune, cel imparatesc si arhieresc, s-au cinstit mai mult cu curatia deplina a sfintilor ei parinti, care este mai scumpa decat tot aurul si argintul si mai cinstita decat pietrele cele de mult pret. Tot lucrul pamantesc nu este vrednic de cinstea ei, pentru ca Preasfanta Fecioara s-a nascut din curatia parintilor, care este mai presus decat tot neamul bun. Acest lucru il marturiseste Sfantul Ioan Damaschin, vorbind asa catre sfintii si dreptii dumnezeiesti parinti: „O, fericita insotire, Ioachime si Ano! din rodul pantecelui vostru cu adevarat fara de prihana v-ati cunoscut!” Dupa cuvantul Domnului: (r)Din rodurile lor ii veti cunoaste pe dinsii. Ati randuit viata voastra precum a fost placut lui Dumnezeu. Pentru ca vietuind in curatie si cuviosie ati rasarit vistieria fecioriei, pe Fecioara aceea ce a fost mai inainte de nastere fecioara, cu mintea, cu sufletul si dupa nastere fecioara si totdeauna fecioara, cu mintea, cu sufletul si trupul de-a pururea feciorind.

Deci, se cadea ca fecioria cea nascuta pe sine din curatie sa se aduca trupeste pe sine insasi luminii celei uneia nascute. O, doime a cinstitelor turturele cuvantatoare, Ioachime si Ano! Voi, pazind fireasca lege cu curatie, v-ati invrednicit celor mai presus de fire daruri dumnezeiesti, pentru ca pe Fecioara, dumnezeiasca Maica, voi vietuind cu dreapta credinta si cu cuviosie, in omeneasca fire ati nascut, ati odraslit pe cea mai inalta decat ingerii, pe fiica aceea ce si pe ingeri acum stapaneste. O, prea frumoasa si prea dulce fiica! O, crinule, cel ce ai crescut in mijlocul spinilor, fiind din radacina imparateasca cea de bun neam! Prin tine imparatia cu preotia s-au imbogatit!”.

Cu aceste cuvinte, Sfantul Ioan Damaschin arata din ce fel de parinti s-a nascut dumnezeiasca Maica, din cat de scumpe materii s-a pregatit palatul Imparatului ceresc. In ce fel de loc s-a dospit acest aluat insufletit? Cu adevarat in cel preainalt, pentru ca Biserica da o marturie ca aceasta despre dansa: „Cu adevarat esti Fecioara curata mai presus decat toate”. Insa nu cu inaltimea locului, ci cu a bunatatilor si cu a darurilor dumnezeiesti, pentru ca locul unde s-a nascut prea Binecuvantata Fecioara era o cetate mica in pamantul Galileei, care se numeste Nazaret (Despre casa lui Ioachim si Anei, dupa multa cercetare, n-am putut sa aflam, lamurit, unde a fost. Am gasit scris in unele locuri ca a fost in Ierusalim, iar in aceste carti scrie ca in Nazaret, si nedumerirea a ramas tot nedumerire), sub Capernaum, cetatea cea mare, aflandu-se neslavita si necinstita si locuitorii ei defaimati. Mai apoi si pentru Hristos s-a zis: „Din Nazaret oare poate sa iasa ceva bun?”. Iar Domnul, „Cel ce petrece intru cele inalte si spre cei smeriti priveste”, a binevoit sa se nasca Preacurata Maica Sa, nu in Capernaumul cel ce prin mandrie pana la cer se inaltase, ci in smeritul Nazaret, aratand ca tot ce este intre oameni inalt este uraciune inaintea lui Dumnezeu, iar ceea ce este trecut de dansii cu vederea si defaimat, aceea la Dansul este inalt si cinstit. La aceasta se mai poate adauga ca din singur numele de Nazaret sa se arate inaltimea bunatatilor Preacuratei Fecioare. Precum prin nasterea Sa in Betleem, care se talcuieste „casa piinei”, a inchipuit cu taina ca El este painea cea coborata din cer spre insufletirea si intarirea lumii, asa si in nasterea Preacuratei Maicii Sale in Naza-ret, arata cele inalte pentru ca Nazaretul se talcuieste „inflorit, sfintit si deosebit de cele pamantesti, incununat si pazit”.

Toate acestea se arata luminos intru Preacurata Fecioara, pentru ca ea este floarea ce a rasarit din pomul cel uscat, din pantecele cel neroditor si sterp si a innoit firea noastra cea uscata; floarea cea nevestejita, care infloreste pururea prin feciorie, floarea cea cu bun miros care a nascut mirosul cel frumos, pe singur Imparatul; floarea care a adus rod pe Hristos Domnul, ceea ce singura a rasarit marul cel cu bun miros; este sfintita cu darul Sfantului Duh, cel ce a venit spre dansa si a umbrit-o. Si este mai sfanta decat toti sfintii, pentru ca a nascut pe Cuvantul, cel mai sfant decat toti sfintii. Ea este deosebita de pacatosii pamantesti, caci nici un pacat in toata viata sa n-a cunoscut.

Toti cu David graiesc: „Faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea”. Numai singura aceea graieste: „Fara de nelegiuire am alergat si v-am indreptat”, pentru ca ea este indreptarea oamenilor, nu numai nefacand pacatul, ci si pe pacatosi abatandu-i de la lucrurile cele rele, asa cum zice Biserica spre dansa: „Bucura-te, ceea ce curatesti lucrurile cele spurcate”. Ea este incununata cu slava si cu cinste. Incununata cu slava, ca din imparateasca radacina a rasarit, incununata cu cinste, ca din arhiereasca semintie a crescut. Incununata cu slava, ca din cei curati si drepti nascatori a odraslit; incununata cu cinste, ca cea cinstita prin bunavestire si slujire a arhanghelului; incununata cu slava ca o maica a lui Dumnezeu. Ca ce este oare mai slavit decat a naste pe Dumnezeu? Incununata cu cinste, ca cea pururea fecioara; caci ce este mai cinstita decat aceasta, ca si dupa nastere a fi fecioara? Incununata cu slava cea mai slavita decat serafimii, care ca un serafim a iubit pe Dumnezeu; incununata cu cinste, cea mai cinstita decat heruvimii, ca ceea ce pe heruvimi cu intelepciunea si cu cunostinta cea dumnezeiasca i-a covarsit. „Iar slava, cinste si pace se cuvine tot omului care face binele”, zice apostolul. Si cine din paminteni s-a aflat lucrator de bunatati mai bun decat Preacurata Fecioara? Toate poruncile Domnului le-a pazit, toata voia Lui a facut-o, toate cuvintele Lui le-a luat in minte, toate graiurile Lui le-a ascuns in inima sa, toate lucrurile cele de milostivire le-a aratat celor de aproape. Deci, cu vrednicie s-a incoronat ca o lucratoare a tuturor faptelor bune. Este inca si pazita, ca vistieria curatiei sale fecioresti o pazea cu strasnicie, incat nici ingerului nu voia sa o incredinteze, pentru ca, vazand pe inger, s-a tulburat de cuvantul lui si gandea in ce chip va fi acea inchinare?

Toate acestea Nazaretul, prin numirea sa, le-a aratat a fi in Preacurata Fecioara si cine nu va zice ca palatul acesta inalt al lui Hristos, cu bunatatile si dumnezeiestile daruri nu este foarte inal-tat? Inalta este, ca din cer s-a daruit, desi pe pamant din pamanteni s-a nascut. Din cer, ca precum zic unii din ganditorii de Dumnezeu, arhanghelul Gavriil, cel ce a binevestit lui Zaharia nasterea lui Ioan, acelasi a binevestit lui Ioachim si Anei zamislirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, acela a adus din cer si numele ei cel prea binecuvantat zicand catre maica cea neroditoare: „Ano, Ano, vei naste pe fiica cea prea binecuvantata si se va chema numele ei Maria”.

Drept aceea fara indoiala poate sa se numeasca cetate sfanta, Ierusalim nou, pogorat din cer de la Dumnezeu si locas al lui Dumnezeu intre oameni. Inalt este lacasul lui Dumnezeu, ca mai presus de serafimi s-a inaltat, nascand pe Imparatul Hristos. „O, inaltime, cu anevoie de suit de gandurile omenesti!”.

Dar ce fel de frumusete are Fecioara Maria, palatul cel dumnezeiesc al lui Hristos, sa ascultam pe acelasi Ioan Damaschin, care zice asa: „S-a adus lui Dumnezeu, Imparatul tuturor, imbracata cu buna podoaba a faptelor bune, ca si cu o haina de aur si infrumusetata cu darul Duhului Sfant, a carei slava este inauntru. Ca precum la toata femeia, barbatul este slava ei cea din afara, asa sla-va Nascatoarei de Dumnezeu este inauntru, adica rodul pantecelui ei”. Si iar zice acelasi: „Fecioara de Dumnezeu daruita, biserica sfanta a lui Dumnezeu, pe care acel incepator de lume, Solomon, a zidit-o, si in dansa a pietruit, nu cu aur impodobita, nici cu pietre neinsufletite, ci, in loc de aur, stralucind cu Duhul, iar in loc de pietre scumpe, avandu-l pe Hristos margaritarul cel de mult pret”. O podoaba ca aceasta este infrumusetarea palatului acestuia, mult mai frumoasa decat ceea ce a fost in biserica lui Solomon, in care se vedeau inchipuite asemanari de heruvimi, de pomi si de flori. Dar si in aceasta insufletita biserica, in Preacurata Fecioara, se vad aratate chipuri de heruvimi, caci vita sa cea de heruvim nu numai s-a asemanat heruvimilor, dar i-a si intrecut.

Daca Biserica a obisnuit a-i numi heruvimi pe alti sfinti, cantand: „Ce va vom numi pe voi, sfintilor? Heruvimi, ca intru voi s-a odihnit Hristos”, cu atat cu cat mai ales Fecioara Nascatoarea de Dumnezeu este heruvim, in care s-a odihnit trupeste Hristos si pe mainile ei cele preacurate a sezut Dumnezeu ca pe un scaun: „scaun de heruvimi, fecioara”. A inchipuit in sine si asemanarile pomilor celor bine roditori, facandu-se, duhovniceste, maslin roditor in casa lui Dumnezeu si finic infloritor. Pentru aceasta acum se numeste mladita de viata purtatoare, Biserica cantand asa: „Din cea neroditoare radacina, mladita de viata purtatoare ne-a odraslit noua pe Maica Sa, Dumnezeul minunilor”. Deci, acestea toate se graiesc pentru frumusetele ei cele duhovnicesti. Dar, pe langa acestea, si de cele trupesti nu era lipsita, dupa cum adeveresc multi dascali bisericesti, ca in toata partea cea de sub soare n-a fost si nu va fi fecioara asa de frumoasa, precum a fost Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, pe care, Sfantul Dionisie Areopagitul, vazand-o, voia sa o numeasca Dumnezeu, de nu ar fi stiut pe Dumnezeu cel nascut dintr-insa. Pentru ca dumnezeiescul dar de care era plina stralucea din prealuminata fata ei. Un palat ca acesta inainte si-a gatit Lui pe pamant, Imparatul cel ceresc frumos cu sufletul si cu trupul, ca o mireasa impodobita barbatului sau. Dar inca si desfatat: „Pantecele ei mai desfatat decat cerurile l-au lucrat”. Si au incaput intru dansa Cel neincaput, Hristos Dumnezeu.

Cea desfatata salasluire a Cuvantului, Preacurata Fecioara, nu numai lui Dumnezeu Cuvantul, ca unui imparat este desfatata, ci si noua, robilor celor ce alergam catre Dumnezeu, Cel ce S-a salasluit intr-insa. Pe Dumnezeu L-a incaput in pantece, iar pe noi ne inca-pe in a sa milostivire. Vasul cel ales, Sfantul Apostol Pavel, pornindu-se spre milostivire, zicea catre iubitii sai: „Inima noastra s-a largit, aveti loc destul intru noi”. Dar, la care din sfinti poate sa se gaseasca milostivirea asa de desfatata spre incapere tuturor, pre-cum, dupa Dumnezeu, a Mariei? Ca incape aicea atat cel curat, dupa cum si pacatosului iarasi nu-i este stramt aici. Acolo cel pocait are locul sau si disperatul asemenea cu cel nepocait. Ca si in co-rabia lui Noe neoprita, nu numai celor curate, ci si vietatilor celor necurate se afla scapare.

Intru a ei milostivire toti cei scarbiti, napastuiti, flamanzi, invi-forati si bolnavi afla loc de ajuns, pentru ca nu stie sa fie nemi-lostiva cea al carei pantece ne-a nascut noua pe prea Bunul Dumnezeu. Multi strajeri inarmati pazesc palatele imparatilor pa-mintesti si nu dau voie tuturor ce voiesc sa intre intr-insele, ci ii opresc si ii intreaba de unde si la ce vin. Iar palatul lui Hristos cel insufletit, desi este inconjurat de heruvimi si de serafimi si de nenumarate cete ale ingerilor si ale tuturor sfintilor, la usa milostivirii indurarilor ei nimenea nu opreste pe cela ce va sa intre. Nu-i opresc strajerii, nu-i gonesc ostasii, nici la ce vin nu-i intreaba, ci fara de aparare intra cu rugaciunea, si primeste dar spre cererea cea de folos.

Drept aceea sa alergam la milostivirea celei ce s-a nascut din pantece neroditor, dandu-i ei o inchinaciune ca aceasta: „Bucura-te, palatul cel cu totul fara de prihana al Imparatului tuturor! Bucura-te, salasluirea lui Dumnezeu, Cuvantului, careia, si tie, fiicei parintelui, Maicii Fiului, miresei Sfantului Duh, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh de la noi cei din tarina, sa fie cinste si slava in veci”. Amin.