Sfintele Taine sunt lucrari sau acte sfinte vazute, întemeiate de Domnul Iisus Hristos si savârsite de Biserica prin episcopii si preotii ei, prin care se împartaseste primitorului, harul cel nevazut si mântuitor. Sfântul Maslu este una din cele 7 Taine alaturi de: Botez, Mirungere, Spovedanie (Pocainta), Împartasanie (Euharistie), Preotie, Cununie si Maslu.

Taina Sfântului Maslu a fost rânduita de Mântuitorul atunci când a trimis pe Sfintii Apostoli la propovaduire zicându-le: “Iar celor ce vor crede, aceste semne le vor urma: în numele Meu demoni vor izgoni, ... pe cei bolnavi mâinile îsi vor pune si se vor face sanatosi” (Marcu 16, 17-18). Înca de la începutul propovaduirii lor Apostolii, “scoteau multi demoni si pe multi bolnavi îi ungeau cu untdelemn si-i vindecau” (Marcu 6,13). Sfântul Apostol Iacov aminteste despre aceasta taina în Epistola sa soborniceasca: “Este cineva bolnav între voi? Sa-i cheme pe preotii Bisericii si ei sa se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului; si rugaciunea credintei îl va mântui pe cel bolnav si Domnul îl va ridica si de va fi facut pacate se vor ierta lui” (Iacov 5,14-15).

Dupa predania veche a Bisericii, taina Sfântului Maslu se savârseste de sapte preoti, închipuind cele sapte daruri ale Duhului Sfânt, despre care vorbeste proorocul Isaia (11, 2-3). Acest numar aminteste de anumite fapte petrecute în Vechiul Testament: de sapte ori s-a rugat proorocul Ilie pe muntele Carmel pâna când Dumnezeu a trimis ploaie peste pamântul ars de seceta (III Regi 18, 42-45); de sapte ori s-a aplecat proorocul Elisei peste un copil mort pe care l-a înviat (IV Regi 4, 32-35); sapte au fost preotii care au sunat din trâmbite si de sapte ori au înconjurat cetatea Ierihonului când a fost cucerita de israeliteni, la intrarea lor in Pamântul Fagaduintei (Iosua 6, 13-16).

În caz de nevoie, Taina Sfântului Maslu poate fi savârsita si de mai putini preoti: trei, dupa numarul persoanelor Sfintei Treimi sau cel putin de doi. Se poate savârsi oricând este nevoie fie in biserica, fie la capatâiul bolnavului, acasa sau pe patul spitalului.

Ar fi bine ca bolnavul pentru care se savârseste Sfântul Maslu sa nu se lipseasca de Taina Spovedaniei, pentru ca sa primeasca iertarea pacatelor, adica curatire sufleteasca si tamaduirea trupului de boala, urmând apoi sa se împartaseasca cu Trupul si Sângele Domnului.

Partile principale ale acestei Sfinte Taine sunt: rugaciunea pentru sfintirea untdelemnului rostita de sapte ori, cele sapte citiri din Apostol si Evanghelie, urmate fiecare de câte o rugaciune pentru sfintirea untdelemnului si pentru tamaduirea bolnavului. Ungerea bolnavului cu untdelemn sfintit se face de sapte ori rostindu-se de fiecare data rugaciunea “Parinte Sfinte, Doctorul sufletelor si al trupurilor tamaduieste pe robul Tau (numele) de neputinta trupeasca si sufleteasca ...”.

Fiind binecuvântat de preoti cu chemarea lui Dumnezeu, acest untdelemn este sfintit si plin de darul dumnezeiesc al Duhului Sfânt având puterea de a tamadui trupul, a izgoni bolile, a vindeca ranile, a curati întinaciunea pacatului si a împartasi mila si îndurarea lui Dumnezeu. De aceea untdelemnul ramas de la Sfântul Maslu este folosit numai in scopuri curate si evlavioase. Se obisnuieste ca din untdelemnul de la Sfântul Maslu sa se puna câteva picaturi în mâncarea bolnavului. Untdelemnul se poate pune si în candela sa arda fie în casa fie la biserica.

Credinciosii aflati în suferinta îsi pun nadejdea în marea milostivire a lui Dumnezeu ce se revarsa prin Sfinte Taine cu speranta tamaduirii de neputintele sufletesti si trupesti care s-au abatut asupra lor.