HOME -> pagina preotului
 

Pagina Preotului Bisericii Sf. Pr. Ilie Tesviteanul - Schomberg

Inceputul Postul Mare

Semnificatia duminicilor din Postul Mare

Predica la Duminica izgonirii lui Adam din Rai - Duminica Lasatului sec de brânza

Predica la Duminica Ortodoxiei - Duminica I din Post

Predica la Duminica a 2-a din Post - a Sf. Grigorie Palama (Vindecarea Slabanogului din Capernaum);

Duminica a 3-a din Post (a Sf. Cruci)

Predica la Duminica Sfantului Ioan Scararul - Duminica a 4-a din Post (Vindecarea fiului lunatic)

Predica la Duminica a 5-a din Postul Mare - a Mariei Egipteanca

Predica la Duminica Floriilor - Duminica a 6-a din Postul Mare

DUMINICILE DIN POSTUL MARE


Prima Duminica din Postul Mare - Duminica Ortodoxiei

 După cale de o săptămână de la intrarea in Postul Sfintelor Pasti, întâlnim prima Duminică, numită Duminica Ortodoxiei. Ea ne aminteste în fiecare an biruinta ortodoxiei asupra ereziei numită iconoclasm, si asupra tuturor ereziilor. Dreapta credintă, temelia Bisericii noastre străbune, acel grăunte de mustar de care pomeneste Iisus ucenicilor Săi, nu a putut fi mentinută decât cu foarte multă osteneală si lupte îndelungate, deoarece încă dela începutul răspândirii ei, au apărut unele erezii - adică devieri dela adevăr - precum neghina în lanul de grâu.

Dar Hristos Domnul, Capul Bisericii, Mirele ei, Cel ce a biruit moartea si Care a făgăduit Apostolilor: ''Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârsitul veacului'' (Matei 28:20), a făcut biruintă prin luptătorii si pururea pomenitii dascăli si învătători ai întregii lumi din primele secole crestine.

Una dintre cele mai mari erezii este iconoclasmul, sau lupta împotriva icoanelor, luptă care a durat aproape două secole (dela 725 la 842), dezbrăcând Biserica lui Hristos de podoabele ei si îmbrăcând-o în haină de doliu. Aceasta a avut ca urmări pozitive stabilirea unei teologii a sfintelor icoane, la Sinodul al VII-lea dela Nicea (787), de către sfintii părinti mărturisitori ai vremii aceleia, dintre care amintim pe Sf. Ioan Damaschin, Sf. Teodor Studitul, Sf. Nichifor Mărturisitorul si multi altii. Sf. Ioan Damaschin spune că ''Dacă nu te închini icoanei lui Hristos, nu te închini nici Fiului lui Dumnezeu, care este icoană vie a nevăzutului Dumnezeu si chip cu totul asemenea'' (Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica Generală, Buc., 1993, p. 420). Lupta împotriva icoanelor se încheie pe vremea împărătesei Teodora, când se fixează la 11 Martie, 843 prima Duminică a Marelui Post, ca fiind Duminica Ortodoxiei.

A Doua Duminica din Postul Mare

 O altă biruintă a Bisericii Ortodoxe o sărbătorim în a doua Duminică a Postului Mare, care este închinată Sf. Grigore Palama, cel prin care s-a adus această mare biruintă. Aceasta s-a întâmplat în sec. al XIV-lea, când apare în Occident curentul renascentist. Teoriile teologice din acea vreme îsi schimbă orientarea spre filozofia antichităti. Acum Biserica este amenintată de asa-zisul ''realism rational'', care încearcă să explice cunoasterea lui Dumnezeu si adevărul crestin pe cale ratională. În aceste împrejurări, Sf. Grigore Palama, bazat pe Sf. Scriptură, pe Sf. Traditie a Sf. Părinti si pe experienta Sf. Isihasti, demonstrează că trăirea mistică este posibilă, si poate duce pe om la îndumnezeire, deoarece omul este chemat la sfintenie si la unirea cu Dumnezeu încă de pe pământ: ''Fiti sfinti, pentrucă Eu sunt Sfânt'' (1 Petru 1:16; Levitic. 11:45). Cu ajutorul acestor dogme, confirmate de sinoadele din acea vreme, Sf. Grigore Palama si Sf. Isihasti mentin vie flacăra credintei ortodoxe si salvează Biserica răsăriteană de la o posibilă divizare, asa cum s-a întâmplat în Biserica Catolică, păstrând astfel si întărind dreapta si adevărata credintă.

Calea netedă de până acum ne-a prezentat zbuciumările din sânul Bisericii si biruinta Mântuitorului prin sfintii Săi -''Minunat este Dumnezeu întru sfintii Lui'' (Ps. 67:36).

A Treia Duminica din Postul Mare

 A treia Duminică este închinată Sfintei Cruci. Aceasta a fost asezată în mijlocul postului, precum pomul vietii a fost asezat în mijlocul Raiului ''din carele mâncând vom fi vii si nu vom muri ca Adam'' (Fericirile, Duminica Glasului 7). Se face pomenirea Sfintei Cruci spre îmbărbătare si aducere aminte a tintei noastre. Duminica aceasta reprezintă popasul de odihnă al pelerinajului duhovnicesc înaintea urcusului spre Înviere. Ne închinăm ei, cinstind pe Hristos, care de bună voie, pironindu-se pe cruce a ridicat păcatele întregii omeniri: ''Să ne apropiem curătiti cu postul, cu căldură să sărutăm lemnul cel prea sfânt cu laude, pe care Hristos răstignindu-se a mântuit lumea ca un milostiv'' (Canonul Sf. Cruci, Cântarea a 5-a)

Astfel ne aminteste si bucuria pentru care ne ostenim postind atât de mâncare cât si de păcate. Ne odihnim putin si ne închinăm Sfintei Cruce: ''Crucii Tale ne închinăm Hristoase si sfântă Învierea Ta o lăudăm si o mărim'' (Canonul Sf. Cruci). Prin puterea ei cerem să fim părăsiti de toate ispitele, ca să putem parcurge cu bine până la sfârsit calea postului. Urcusul abia acum începe.

A Patra Duminica din Postul Mare

 Duminica a patra a Marelui Post este închinată Sf. Ioan Scărarul. Ea este rânduită aici spre cinstirea acestui mare pustnic care a vietuit în Muntele Sinai si care ne învată prin viata si scrierile sale cum să ne dirijăm efortul pentru a urma pe Iisus. ''Stâlp însufletit cu adevărat si chip al înfrânării câstigându-te pe tine Părinte Ioane, toti cinstim pomenirea ta'' (Canonul Sf. Ioan Scărarul). Acest sfânt, prin lucrarea sa intitulată ''Scara paradisului,'' împărtită în 30 de capitole, ne învată prin reguli practice si precise cum putem urca spre desăvârsire, spre despătimire, prin înfrânare, prin post si prin rugăciune. Această scară imaginară, asemenea scării pe care a văzut-o Iacov din Vechiul Testament este ''... sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul pe care se suiau si se pogorau îngerii'' (Fac. 28:12).

Astfel, prin înfrânare, post, rugăciune si cu stăruintă, omul poate ajunge eliberat de patimi, poate dobândi pacea lăuntrică, poate avea parte de lumina Dumnezeirii ca dar de la Dumnezeu, iar în vârful acestei scări află iubirea lui Dumnezeu, iubire care culminează acest urcus. Toată viata noastră trebue să fie un urcus; mereu trebue să ne avântăm mai sus, să dorim ca astăzi să fim mai buni decât ieri, netinând seama de vârstă, căci urcusul acesta nu cunoaste limite.

A Cincea Duminica din Postul Mare

 Cea de-a cincea Duminică s'a rânduit a fi închinată Sfintei Maria Egipteanca. După ce am învătat cum să luptăm împotriva relelor ce zac în noi, si ca nu cumva, din ispita diavolului să cădem în desnădejde prin aducerea aminte a păcatelor din trecut, ni se pune înainte viata Sfintei Maria Egipteanca, cel mai perfect model de pocăintă neclintită si nădejde puternică. Cea care în tineretile ei a fost ''arma păcatului'' si ''pricina răutătii multora'', prin dumnezeiască purtare de grijă, ajunge la sfintenia cea mai desăvârsită, vietuind întocmai ca îngerii, lepădându-se de lume si de toate păcatele trecutului. Suntem astfel îndemnati la pocăintă adevărată si la spovedanie curată, să ne judecăm noi însine înainte de a fi judecati de Dreptul Judecător. Căci asa cum spun Sfintii Părinti, nu vom fi pedepsiti pentru păcatele noastre, oricât ar fi de multe si de grele, ci pentru lipsa de pocăintă. Ni se pun înainte nenumărate exemple, Sfânta Maria Egipteanca fiind unul dintre ele. Să ne rugăm deci ei ca să primim prin rugăciunile ei bineprimite, adevărata pocăintă care curăteste sufletul si lacrimi care spală păcatele.

Luând toate aceste ''medicamente'' prescrise de Sf. Părinti pentru acest post, care au ca scop vindecarea sufletească si trupească, fără îndoială că vom deveni curati si bine pregătiti pentru a lua parte la ultimele evenimente din viata pământească a Mântuitorului.

A Sasea Duminica din Postul Mare

 Intrarea în Ierusalim, sau Duminica Floriilor este a sasea Duminică din Postul Mare. Pentru a împlini toate profetiile, înainte de patima Sa cea de bună voie, despre care ca un Dumnezeu stia când se va împlini, Iisus, pentru prima dată în viata Sa pământească, acceptă să fie aclamat ca un împărat, pregătindu-Si singur intrarea triumfală pe Poarta de Aur a Ierusalimului, după cum spune profetul, ''Saltă de bucurie fiică a Sionului ... împăratul tău vine pe mânzul asinei'' (Zah. 9:9). Prin intrarea în Ierusalim ca împărat, Iisus a vrut să arate încă din timpul vietii că El este Mesia, Împăratul lumii Cel asteptat, anticipând prin aceasta biruinta Sa asupra mortii. Poporul L'a întâmpinat cu ramuri de finic si buchete de flori si îsi asterneau hainele la picioarele Lui ca să le sfintească, cântând cu bucurie: ''Osana, Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului'' (Ps. 117:26)

Pentru un moment omenirea L'a simtit pe Dumnezeu în mijlocul ei, dar numai peste câteva zile, aceeasi multime, cu aceleasi guri va striga: ''Ia-L, Răstigneste-L'' (Ioan 19:15). De atunci si până astăzi Iisus vrea să-si facă intrarea triumfală si prin usile inimilor oamenilor, a creaturilor Sale si să se instaleze Împărat: ''Iată, stau la usă si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine'' (Apoc. 3:20). Să-L primim, ca apoi în săptămâna care urmează să putem sta alături de Maica Sa, de mironosite si de Sfintii Apostoli, părtasi la sfintele Sale patimi.

Stiind că îsi trăieste ultimele zile pământesti, Iisus dădu ucenicilor Săi, si nouă, ultimele învătături. Ca pildă de smerenie, Iisus spălă picioarele apostolilor ca să aibă parte de El »vezi Ioan 13:8Ľ; ca amintire le lăsă Sfânta Euharistie, sau Sfânta Împărtăsanie, ca să aibă viată în El. Apoi se dă ca ''un miel spre junghiere'' (Isa. 53:7), de bună voie răbdând toate pentru noi.

După un ultim efort, iată-ne ajunsi la capătul urcusului nostru duhovnicesc - slăvita Înviere - biruinta cea mare asupra mortii. Cu cuvinte frumoase Sf. Ioan Gură de Aur ne îndeamnă să ne veselim în această unică si sfântă zi, toti cei ce s'au ostenit si cei ce nu s'au ostenit, arătând astfel cât de mare este bucuria Învierii Domnului, care este si învierea noastră. Însusi Iisus, după Învierea Sa, primul cuvânt l'a adresat mironositelor - ''Bucurati-vă!''

De două mii de ani aceasta este cea mai mare bucurie a crestinătătii. Noi nu o sărbătorim numai o dată pe an, ci fiecare Duminică de peste an este închinată Învierii Domnului, în care credinciosii cântă la Sf. Liturghie: ''Veniti să ne închinăm si să cădem la Hristos. Mântuieste-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai înviat din morti, pe noi ce-TTi cântăm Tie: Aliluia'' (Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, Intrarea Mică).

Suntem datori să tinem cu sfintenie aceste rânduieli mostenite dela Sfintii Apostoli si dela primii crestini, precum si dela Sf. Dascăli si Învătători de mai târziu ai ortodoxiei, spre folosul de obste. Să facem faptele credintei, ca prin aceasta să îndreptăm si pe fratii nostri care încă nu au ajuns la cunoasterea adevărului, spre slava lui Dumnezeu. ''Asa sălumineze lumina voastră înaintea oamenilor, asa încât să vadă faptele voastre cele bune si să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri'' (Matei 5:16).