HOME -> pagina preotului
 

Pagina Preotului Bisericii Sf. Pr. Ilie Tesviteanul - Schomberg

Semnificatia duminicilor din Postul Mare

Ce este perioada Triodului

Pomenirea mortilor in timpul Postului Mare

Slujba Parastasului

Inceputul Postului Mare

Semnificatia duminicilor din Postul Mare

Predica la Duminica izgonirii lui Adam din Rai - Duminica Lasatului sec de brânza

Predica la Duminica Ortodoxiei - Duminica I din Post

Predica la Duminica a 2-a din Post - a Sf. Grigorie Palama (Vindecarea Slabanogului din Capernaum);

Duminica a 3-a din Post (a Sf. Cruci)

Predica la Duminica Sfantului Ioan Scararul - Duminica a 4-a din Post (Vindecarea fiului lunatic)

Predica la Duminica a 5-a din Postul Mare - a Mariei Egipteanca

Predica la Duminica Floriilor - Duminica a 6-a din Postul Mare

Ziua Invierii

Predica la Duminica Tomii

DUMINICA SFANTULUI IOAN SCARARUL SAU DUMINCA SFINTEI CRUCI - Duminica a 4-a din Postul Mare

Suiti-va, fratilor, suiti-va!

scara "Dragostea nu cade niciodata." (1 Corinteni 13, 8)

Dupa Duminica Izgonirii lui Adam din rai ne întâlnim din nou cu Adam (în Sfinti) în Duminica a patra din Postul Mare, când Biserica noastra îl praznuieste pe Sfântul Ioan, cel ce a scris Scara, „ca pe un nou Adam" (cf. diac. Ioan I. Ica jr.) în care chipul lui Dumnezeu, sters din întâiul Adam, s’a repictat ca o icoana vie cu culorile virtutilor si cu penelul Sfântului Duh (cf. Sf. Diadoh al Foticeei). Ajuns prin rugaciune, asceza si contemplatie ca o „stea adevarata si neratacita, luminând marginile lumii" (Condac), Sfântul Ioan ne arata scara virtutilor pe care omul se poate urca la cer. Alcatuita din 30 de trepte (capitole), scrierea sa este sinteza cea mai desavârsita a literaturii ascetice, iar lectura ei este cea mai importanta dintre lecturile patristice din timpul Postului Mare (cf. Parintele Makarios Simonopetritul).

Vechii iconari din rasaritul ortodox au fost atât de patrunsi de învatatura Scarii, încât au ilustrat-o inspirat în numeroase icoane, fresce si gravuri. La noi o întîlnim mai ales în Moldova, cuprinsa în programul iconografic al câtorva biserici mânastiresti (Dobrovat, Râsca, Sucevita, Sf. Ilie-Suceva, Cetatuia-Iasi), dar o vedem si în Tara Româneasca la Hurezi.

Comparând frescele din toate aceste locuri nu putem sa nu observam ca zugravii Sucevitei au realizat cea mai ampla interpretare a Scarii virtutilor din întrega iconografie româneasca. Plasata în centrul fatadei de nord si chiar pe axul intrarii principale în incinta mânastirii, ea atrage imediat privirile celor ajunsi aici. Rostul acestei „strategii" iconografice este evident, el vizând importanta întâlnirii cu Sfântul Ioan si cu Scara sa.

Continuând comparatia cu bisericile pe care deja le-am mentionat, vom constata ca numai la Sucevita, între ultimile trepte ale scarii, apare o distanta nefiresc de mare care o face aproape imposibil de urcat. Si întrucât acest detaliu are un scop foarte precis, în chiar acest interval (dintre treptele cu pricina) iconarii l-au zugravit pe unul dintre asceti cazut si atârnat de scara cu capul în jos.

Luând aminte la cele de mai sus este firesc sa ne întrebam: e cu putinta ca cineva care a parcurs 29 dintre treptele Scarii (si deci tot atâtea virtuti) sa piarda cetatenia raiului pentru ca nu a reusit sa urce doar o singura treapta? Care e aceasta treapta decisiva si ce vor sa ne învete iconarii?

Din Scara Sfântului Ioan stim ca treapta cea mai de sus (a 30-a) este a dumnezeiestii iubiri. Deci aceasta îi mai lipsea nefericitului ascet. El nu a mai putut „pasi" pe ea pentru a intra în Împaratia Cerurilor deoarece, zice Sfântul Maxim Marturisitorul: "Toata asceza care nu are iubire este straina de Dumnezeu!".

Prin urmare, chiar daca as urca toate cele 29 de trepte, sau, cu alte cuvinte spus, chiar "de as grai în limbile oamenilor si ale îngerilor, iar dragoste nu am, facutu-m’am arama rasunatoare si chimval rasunator. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de-as avea atâta credinta încât sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Si de-as împarti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste" (1 Co 13, 8).

Aceasta este învatatura de taina pe care ne-au descoperit-o genialii iconari ai Sucevitei, care, împreuna cu Sfântul Ioan Scararul, ne îndeamna pe toti: „Suiti-va, fratilor, suiti-va, punând suisuri în inimile voastre si luând aminte la proorocul care zice: «Veniti sa ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului nostru, care ne face picioarele noastre ca ale cerbului si ne pune întru lucruri înalte ca sa biruim întru calea lui» (cf. Isaia 2, 3). Alergati, rogu-va, cu cel ce zice: «Sa ne sârguim pâna ce vom ajunge toti la împreunarea credintei si a cunostintei lui Dumnezeu, la starea de barbat desavârsit, la masura vârstei deplinatatii lui Hristos» (Efeseni 4, 13), care a fost botezat în cel de al treizecilea an al vietii sale vazute si care a urcat pe cea de-a treizecea treapta a scarii celei duhovnicesti, caci Dumnezeu este iubirea" (Sf. Ioan Scararul).