Si a zis
Iisus sutasului: Du-te! Fie tie dupa cum ai crezut (Matei 8,
13).
Iubiti
credinciosi,
In
Sfinta Evanghelie de astazi se arata cum a vindecat Mintuitorul pe sluga greu
bolnava a unui conducator de osti roman care locuia in Capernaum, un mic oras de
linga Marea Galileei. Minunea aceasta insa are citeva caracteristici aparte. Ea
s-a savirsit datorita credintei dregatorului roman pagin, care se inchina la
idoli. Apoi poate si sluga lui, care zacea in casa bolnav, era tot pagin, deci
strain de Legea Vechiului Testament. De asemenea vedem ca Mintuitorul vindeca
bolnavul de la distanta, fara sa fie adus de fata, ceea ce mai rar se intimpla.
Multora le poruncea pentru bolnav: Aduceti-l aici la Mine! Iar pe altii ii
intreba: Crezi ca pot sa fac Eu aceasta? Si daca bolnavul sau parintii si
insotitorii lui marturiseau cu tarie credinta in minunile lui Dumnezeu, indata
minunea se savirsea si bolnavul se facea sanatos de orice boala era
cuprins.
Pe
sutasul roman nu l-a intrebat, insa, de crede in dumnezeirea lui Hristos, caci
ii cunostea credinta inimii. Ba nici nu l-a asteptat sa-i spuna ce doreste. Ci
indata ce sutasul s-a apropiat de El si I-a zis: Doamne, sluga mea zace in casa
slabanog, cumplit chinuindu-se; Mintuitorul, cu multa blindete, i-a zis: Venind,
Il voi vindeca (Matei 8, 6-7). Dar sutasul, pe linga credinta mare, avea si
multa smerenie. De aceea raspunde: Doamne, nu sint vrednic sa intri sub
acoperisul meu, ci numai zi cu cuvintul si se va vindeca sluga mea! Auzind
aceasta Iisus Hristos, S-a minunat de credinta sutasului si a zis: Adevar
graiesc voua: Nici in Israel n-am gasit atita credinta! De aceea va spun ca
multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu
Isaac si cu Iacov in Imparatia Cerurilor. Iar fiii imparatiei vor merge in
intunericul cel mai dinafara; acolo va fi plingerea si scrisnirea dintilor. Apoi
i-a zis sutasului: Du-te, si dupa cum ai crezut, fie tie! Si s-a facut sanatos
sluga lui in ceasul acela (Matei 8, 7-13).
Vedeti credinta
la un om pagin? Vedeti cit poate credinta curata unita cu smerenia? Amindoua la
un loc fac adevarate minuni. Credinta pogoara harul asupra aceluia ce se roaga
si smerenia ii deschide inima. Vedeti leacul prin care se poate vindeca lumea?
Credinta si smerenia. Ca daca omul a decazut moral atit de mult, este numai din
cauza ca s-a departat de Dumnezeu si de smerenie. Necredinta in Dumnezeu
si mindria au adus fiinta umana in starea in care se gaseste astazi. Vedeti care este calea cea scurta si
mai sigura a mintuirii noastre?
Credinta
si smerenia! Credinta ca Dumnezeu exista si are mila de lumea pe care a creat-o,
de fiecare dintre noi, si in acelasi timp, smerenia sincera, marturisita ca nu
sintem vrednici sa intre Hristos in casa si in inima noastra din cauza multimii
pacatelor pe care le-am facut. Iata leacul care poate vindeca omul de astazi. Sa
creada cu tarie si dreapta credinta in Iisus Hristos si sa se socoteasca cel mai
pacatos de pe pamint.
Zicea
sutasul roman catre Hristos: Nu sint vrednic sa intri sub acoperisul meu, ca sa
ne invete si pe noi crestinii de azi cum sa ne apropiem de El. Cum sa ne
apropiem de rugaciune, de Sfinta Biserica, de cele sfinte din Altar, de Sfinta
Scriptura si mai ales de Sfinta Impartasanie. Caci daca ne rugam lui Dumnezeu
fara frica si cutremur, daca intram in biserica cu nepasare si rautate in inima,
daca citim Sfinta Scriptura cu mindrie si cu duh de iscodire, toate ne sint spre
pacat; caci ne lipsesc cele doua virtuti amintite mai sus - credinta tare si
smerenia. Aceeasi osinda ne asteapta daca ne apropiem de Trupul si Singele lui
Hristos nevrednici, nepocaiti, cu pacate nespovedite, certati cu aproapele
nostru sau cu canonul neimplinit.
Vedeti
ca acest om, pagin dupa credinta, avea inima de crestin dupa fapta. Necrestin
fiind, era mai credincios ca iudeii de odinioara si ca multi crestini din zilele
noastre. De aceea Mintuitorul il lauda in public, zicind: Adevar graiesc voua,
ca nici in Israel n-am gasit atita credinta! Nu numai intre evrei, dar nici
intre crestinii de astazi nu se gasesc oameni cu mai multa credinta ca acest
sutas. Credinta si smerenia lui l-a mintuit, i-a vindecat sluga si l-a facut
nemuritor.
Iubiti
credinciosi,
Nu de
mult am avut ocazia sa discut cu niste oameni rataciti de la dreapta credinta.
Printre altele ei sustineau despre copiii mici ca nu pot fi botezati pentru ca,
ziceau ei, copiii mici nu au credinta. Nu pot fi botezati spuneau ei, deoarece
Mintuitorul a zis catre Apostoli cind i-a trimis la propovaduire: Cel ce va
crede si se va boteza, se va mintui; iar cel ce nu va crede se va osindi (Marcu
16, 16).
Avind in
vedere ca acesti oameni rataciti de la adevar pe multi ii inseala cu cuvintele
lor gresite, m-am gindit ca in predica de azi sa arat ca nu numai credinta
personala in Dumnezeu aduce mintuire si folos, ci si credinta celor din jur
poate vindeca, ierta pacatele altora si poate chiar sfinti pe altii si invia din
morti. Asa de exemplu vedem in Legea Veche, ca prin credinta lui Iosua a lui
Navi, Dumnezeu a oprit apele Iordanului pina ce a trecut tot poporul si preotii
cu sicriul Legii darului (Iosua Navi 3, 11-17; 4, 16-23). Si tot cu credinta sa
a oprit soarele si luna din mersul lor pe cer pina ce a batut pe vrajmasii sai
(Iosua Navi 10, 10-14). Tot asa prin credinta lui Ghedeon, cei trei sute de
ostasi au biruit pe Madianiti (Judecatori 7, 16-25). Prin credinta unei vaduve
sarace marele Prooroc Ilie a inviat pe fiul ei (III Regi 17, 20-22), iar prin
credinta Sunamitencei, Elisei proorocul a inviat pe fiul ei (IV Regi 4,
30-36).
In Legea
Noua, Mintuitorul nostru Iisus Hristos a facut multe si mari minuni prin
credinta unora asupra altora. Asa vedem minunea pe care ne-o arata Sfinta
Evanghelie de azi, cum Mintuitorul, prin credinta cea mare si tare a sutasului,
a vindecat de la distanta pe sluga sa (Matei 8, 13). Alta data prin credinta
neindoielnica a patru oameni ce purtau pe slabanogul din Capernaum, Hristos a
vindecat si a iertat pacatele celui purtat de ei, poruncindu-i sa-si ia patul si
sa mearga la casa sa (Matei 9, 2-6). Prin credinta lui Iair, Mintuitorul a
inviat pe fiica sa (Marcu 5, 36-43). Prin credinta femeii Cananeence, Domnul a
vindecat de duh necurat pe fiica sa (Matei 15, 22-28). Prin credinta Martei si
Mariei, surorile lui Lazar, Mintuitorul a inviat pe fratele lor mort de patru
zile, caci ziceau cu credinta: Doamne, daca ai fi fost aici, nu ar fi murit
fratele nostru (Ioan 11, 21). Iarasi, vedem ca pentru credinta tatalui sau,
Mintuitorul a vindecat pe tinarul lunatic (Matei 17, 18). Dar nu numai vindecare
si inviere din morti poate face cineva prin credinta altora, ci si sfintire,
dupa marturia marelui Apostol Pavel care a zis: Se sfinteste barbatul
necredincios prin femeia credincioasa (I Corinteni 7,
14).
Asadar,
fratii mei, daca cineva va spune ca pruncii nu se pot boteza deoarece nu au
credinta, voi le spuneti ca ei cu adevarat nu au credinta, dar la botez se
sfintesc prin credinta parintilor lor si a nasilor de la botez care marturisesc
credinta in locul pruncului celui ce se boteaza. Nasii de la botez sint parintii
spirituali ai pruncului care se naste la o viata noua in Duhul Sfint, asa cum
parintii trupesti l-au nascut pe el trupeste. Totodata nasii sint si garanti in
fata lui Dumnezeu si a Bisericii Sale ca fiul duhovnicesc va fi crescut in
credinta ortodoxa si va fi un om credincios.
Daca cel
ratacit de la adevar va zice ca nu stie copilul cind il botezi, si deci nu este
voia lui libera a se boteza, la aceasta sa se raspunda ca botezul Legii Noi,
adica botezul crestin prin apa si prin Duh poruncit de Domnul (Ioan 3, 5) a
inlocuit botezul Legii Vechi, adica taierea imprejur, despre care marturiseste
Sfintul Apostol Pavel, zicind: In Hristos ati si fost taiati imprejur, cu taiere
nefacuta de mina, prin dezbracarea de trupul pacatelor carnii, intru taierea
imprejur a lui Hristos, ingropati fiind cu El prin Botez (Coloseni 2,
11-12).
Dupa cum taierea imprejur in Legea Veche se facea la opt zile dupa
nasterea pruncului si dupa cum Isaac s-a taiat imprejur dupa opt zile, nu cu
voia, ci cu stirea lui, caci era numai de opt zile (Facere 17, 10-14; Levitic
12, 3), asa si pruncul in Legea Harului nu stie cind a fost botezat. Dar prin marturia preotului care l-a
botezat, a parintilor si a nasilor care marturisesc credinta in locul lui, se
face valabila Taina Botezului, deoarece pe marturia a doi sau trei martori se va
rezema tot cuvintul (Ioan 5, 32; II Corinteni 13, 1; I Timotei 5,
19).
Cit
despre vindecarea bolnavilor si pocainta multor pacatosi prin credinta si
staruinta rudelor, este de ajuns sa ne gindim la atitea fapte minunate din
zilele noastre. Citi crestini nu se roaga acasa si la biserica pentru cei dragi
ai lor stapiniti de betie, desfriu si necredinta? Dumnezeu vazind lacrimile,
rugaciunea si credinta lor, intoarce la credinta si pocainta pe sotii si fiii
stapiniti de pacate. Aceleasi minuni se savirsesc si cu rudele care fac Sfintul
Maslu pentru bolnavii lor din spitale, ce nu pot fi de fata si cu darul lui
Hristos li se usureaza durerea sau se vindeca deplin. Citi nu se roaga lui
Dumnezeu pentru cei din calatorii, pentru cei din primejdie, pentru cei
amenintati cu moartea si pentru cei din examen? Datorita credintei,
rugaciunilor, Mintuitorul ajuta si salveaza pe cei din primejdie si implineste
cererea credinciosilor nostri.
Dar si
slujitorii Bisericii noastre se roaga la Sfintul Altar pentru vii si morti,
pentru tot felul de necazuri, boli, seceta si neintelegeri de familie. Credinta
lor si harul Duhului Sfint, pe multi bolnavi ii vindeca, pe cei certati ii
impaca, ploile adapa pamintul lovit de seceta, cei robiti de patimi se intorc la
pocainta si multe suflete ale celor raposati in pacate sint salvate din muncile
iadului. Toate acestea sint adevarate minuni ale credintei slujitorilor si
credinciosilor nostri, care, in numele dragostei crestine, se roaga lui Dumnezeu
pentru fiii sufletesti ai Bisericii Ortodoxe, pentru ajutorul si mintuirea
tuturor.
Sa va
relatez un caz adevarat din zilele noastre, ca sa vedeti cum o femeie
credincioasa, datorita credintei ei, si-a salvat copilul de la moarte si sotul
de la necredinta si ucidere.
O femeie
de curind casatorita a ramas insarcinata. Sotul ei insa nu voia nicidecum
copilul. Femeia a cerut sfatul duhovnicului care i-a spus: "Chiar daca te va
lasa sau te ameninta, sa nu ucizi copilul. Mai bine sacrifica-te si da-ti viata
pentru copil si vei fi numarata in rindul mucenicelor, decit sa-l ucizi si sa
fii chinuita in iad ucigas. Roaga-te cu credinta lui Dumnezeu pentru sotul tau
si cred ca-l va imblinzi mila Lui".
Rugindu-se mult cu post si lacrimi intr-o noapte femeia a adormit
putin si a avut un vis infricosat. Se vedea ca mergea singura pe o vale de
munte. Pe marginea drumului din dreapta a vazut copaci mari incinsi de foc si
cite o femeie ce facuse avorturi legata de trunchiul lor, iar vulturi cu gheare
si cioc de foc veneau si le mincat pieptul. In stinga drumului, iarasi, copaci
aprinsi si femei ucigase de prunci legate cu funii de ei, iar serpi fiorosi le
sugeau sinii.
Plingind
de spaima, a vazut un tinar frumos venind spre ea si l-a intrebat: "Doamne, tu
esti Mintuitorul Hristos?" Iar el i-a raspuns: "Nu sint Hristos, ci sint sluga
Lui si ingerul tau pazitor, care pururea te pazesc in aceasta viata si am venit
sa te scot de aici. Si l-a intrebat femeia: "care este pacatul acestor femei ce
se chinuiesc asa de cumplit, legate de copacii incinsi de foc?" Iar ingerul i-a
raspuns: "Aceste femei au ucis copiii lor in pintece si n-au vrut sa-i nasca
dupa porunca lui Dumnezeu. De aceea asa se vor chinui in veci. Iata, aici aveai
sa te chinui si tu, daca ascultai pe barbatul tau si-ti avortai
copilul...".
Desteptindu-se din somn cuprinsa de spaima, femeia a spus toate
cele vazute sotului ei. Iar el, miscat de Duhul Sfint, i-a cerut iertare,
fagaduind ca niciodata nu o va mai sili la acest pacat cumplit. Apoi a cerut sa
fie dus si el la preot sa-si marturiseasca pacatele. Si asa credinta femeii a
salvat si copilul si sotul de la pierzare.
Iubiti
credinciosi,
Sa cerem
de la bunul nostru Mintuitor sa ne dea si noua credinta sutasului roman din
Evanghelia de astazi. Credinta si smerenia lui, ca si dragostea lui pentru sluga
bolnava, sint virtuti care lipsesc multor crestini din zilele noastre. Sa cerem
de la Dumnezeu in rugaciunile noastre mai multa credinta si toate virtutile
parintilor nostri, care ne-au nascut si crescut. Oare de cite ori s-au rugat si
s-au jertfit pentru noi tata si mama? Oare nu credinta lor curata si lacrimile
lor ne-au facut de atitea ori sanatosi, ne-au ajutat in necazurile vietii, ne-au
intarit in credinta si ne-au tinut aproape de
Hristos?
Sa facem
deci si noi ce au facut parintii si sfintii nostri. Sa le imitam viata,
credinta, smerenia, rabdarea si jertfa lor. Sa ne rugam cu credinta tare in
Dumnezeu peNtru toata lumea, incepind cu cei din casa noastra. Sa ne rugam lui
Dumnezeu pentru ca fiii si rudele noastre sa aiba credinta tare si curata, sa
vina la biserica regulat, sa se fereasca de secte si pacate, sa se vindece de
boli sufletesti si trupesti si sa urmeze in toate lui
Hristos.
Sa ne rugam
pentru intarirea dreptei credinte si a unitatii crestine in lume. Sa ne rugam cu
credinta pentru cei bolnavi care sufera greu si asteapta rugaciunea si
mingiierea noastra. Sa ne rugam pentru saraci, pentru orfani, pentru toti
oamenii si pentru credinta si dragostea noastra ii va milui Dumnezeu. Iar
Dumnezeul dragostei, al milostivirii si al iubirii de oameni va primi rugaciunea
si credinta noastra, va intra in casele si inimile noastre, va intari credinta
si pacea in lume, va vindeca si va alina suferintele noastre sufletesti si
trupesti, va binecuvinta pamintul cu ploaie timpurie si tirzie, va ajuta pe cei
pentru care ne rugam, ne va ierta si noua pacatele si va mintui in dar sufletele
noastre. Amin.