HOME -> pagina preotului
 

Pagina Preotului Bisericii Sf. Pr. Ilie Tesviteanul - Schomberg

Adormirea Maicii Domnului - 15 august

Predica la Duminica a X-a dupa Rusalii (Vindecarea lunaticului) - 16 august

Predica la Duminica a XI-a dupa Rusalii (Pilda datornicului nemilostiv) - 23 august

Predica la Duminica a XII-a dupa Rusalii (Tanarul cel bogat) - 30 august

Predica la Duminica a XI-a dupa Rusalii ( Despre datoria de a ierta celor ce ne gresesc )




"Sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o, fiindca m-ai rugat.

Nu se cadea, oare, ca si tu sa ai mila de cel īmpreuna sluga cu tine?"

(Matei 18, 32-33)

 

Iubiti credinciosi,

 

Sfīnta si dumnezeiasca Evanghelie de azi ne arata datoria de a ierta pe cei ce ne gresesc. Domnul nostru Iisus Hristos, ne īnvata ca toata Legea si proorocii, se reazema pe doua porunci, adica sa iubim pe Dumnezeu si pe aproapele nostru (Matei 22, 37-40). Mila este una din faptele bune care izvoraste din dragoste, dupa marturia Sfīntului Apostol Pavel, care zice: Dragostea se milostiveste (I Corinteni 13, 4). Cine nu are mila de fratele sau este semn ca acela nu are dragoste si petrece īn īntunericul urii de frati (I Ioan 2, 9-11; 4, 20).

Dragostea lui Dumnezeu catre noi se aseamana cu dragostea parintilor pentru fiii lor (Deuteronom 1, 37-45; Isaia 49, 15; 66, 13). Precum un tata si o mama buna īsi iubesc pe fiii lor si, ori de cīte ori ar gresi ei, daca se īntorc si cer iertare, īi iarta si īi mīngīie, asa este si dragostea lui Dumnezeu spre noi, care sīntem fiii Sai (Ioan 1, 12) si asa ni se cuvine sa fim cu dragostea si cu mila fata de cei ce ne gresesc noua. Mīntuitorul nostru Iisus Hristos, fiind pironit pe cruce, S-a rugat pentru cei ce L-au rastignit spunīnd: Parinte, iarta-le lor ca nu stiu ce fac (Luca 23, 34).

Toate faptele bune de le va avea cineva, daca nu are dragoste, nu are nimic (I Corinteni 13, 1-2). Fiul lui Dumnezeu venind īn lume, din nemarginita Sa bunatate, cu dragoste si mila pentru noi (Efeseni 3, 18-19), a desfiintat deosebirea īntre vrajmasi si prieteni si ne-a dat porunca sa iubim pe vrajmasii nostri, sa binecuvīntam pe cei ce ne blestema, sa ne rugam pentru binele celor ce ne vatama si ne prigonesc si sa facem bine celor ce ne urasc (Matei 5, 44). Dupa marturia acestei īnvataturi nu avem voie sa urīm pe nimeni, ci pe toti cei ce ne gresesc sa-i iubim si sa le iertam greselile, chiar daca ne-ar face cel mai mare rau.

Sa ne aducem aminte ca Dumnezeu din a Sa nemarginita bunatate ploua peste cei drepti si peste cei nedrepti, si rasare soarele Sau peste cei buni si peste cei rai (Matei 5, 45). De aceea sīntem si noi datori a face bine tuturor si a ierta greselile celor ce ne gresesc (Matei 6, 12; I Tesaloniceni 5, 15), purtīnd neputintele altora (Galateni 6, 2; Efeseni 4, 2). Asa ne īndeamna si Sfīntul Apostol Pavel, zicīnd: Fiti buni īntre voi si milostivi iertīnd unul altuia, precum si Domnul v-a iertat voua, īn Hristos (Efeseni 4, 32). Īn alt loc zice: Īngaduiti-va unul pe altul, iertīnd unul altuia; iar daca cineva are vreo plīngere īmpotriva cuiva, dupa cum Hristos v-a iertat voua, asisderea iertati si voi (Coloseni 3, 13).

Asadar, fratii mei, aducīndu-ne aminte de iubirea lui Dumnezeu fata de noi, care pururea gresim īnaintea Lui, sa ne silim si noi dupa a noastra putere sa iertam īntotdeauna pe cei ce ne gresesc noua (Ioan 13, 34). Dragostea de Dumnezeu nu se poate arata īntre noi fara de iubirea dintre noi si fara iertarea celor ce ne gresesc noua (I Ioan 3, 17; 4, 20-21).

Iubiti credinciosi,

Sa ascultam acum pe Sfīntul Efrem Sirul, care, vorbind despre iertarea celor ce ne gresesc, de care atīrna si iertarea pacatelor noastre, zice asa: "Bine a zis Domnul: ca sarcina Mea este usoara! Ca ce greutate si ce osteneala este a lasa noi fratelui nostru greselile cele usoare si de nimic vrednice, spre a ni se ierta si noua cele ale noastre..." Si mai departe zice: "Nu am zis sa-Mi aduceti bani, sau tapi, sau post, sau priveghere, ca sa ziceti: Nu am sau nu pot! Ci ceea ce este lesnicios si usor si scurt ne-a poruncit, zicīnd: Tu iarta fratelui tau greselile lui si Eu īti iert pe ale tale! Tu īnsa nici greselile nu ierti, poate putini bani doi sau trei dinari iar Eu nenumarati talanti īti daruiesc tie. Tu nu mai ierti nimic daruindu-i; iar Eu īti dau tie vindecare si īmparatie īti daruiesc. Si darul tau atunci īl primesc cīnd te īmpaci cu cel ce īti vrajmaseste tie, cīnd nu ai vrajba asupra cuiva īntru mīnia ta. Cīnd ai pace si dragoste catre toti, atunci rugaciunea ta este bine primita si prinosul tau bine placut si casa ta este blagoslovita si tu esti fericit. Daca tu cu fratele tau nu te īmpaci, cum ceri iertare de la Mine?

Cuvintele Mele le calci si ceri iertare de la Mine? Eu, Stapīnul tau īti poruncesc si tu nu iei aminte? Apoi cum īndraznesti sa aduci catre Mine rugaciune si jertfa? Caci precum tu īti īntorci fata de catre fratele tau, asa si Eu despre rugaciunea ta si de la darul tau voi īntoarce ochii Mei" (Cuvīnt pentru dragoste, tom III, pag. 31-33, M-rea Neamt, 1823).

Dumnezeiescul parinte Isaac Sirianul, conglasuind cu Sfīntul Efrem, arata ca nu primeste Dumnezeu rugaciunea noastra, daca noi avem ura si nu vom ierta pe cei ce ne gresesc noua, ca iata ce zice: "Samīnta pe piatra este rugaciunea celui ce are pomenire de rau asupra fratelui sau" (Cuvīnt 58, pag. 297, M-rea Neamt, 1818). Asadar, frati crestini, sa luam aminte cu toata frica de Dumnezeu la cuvintele acestor sfinti parinti, care se reazema pe cuvintele Mīntuitorului nostru Iisus Hristos, Care a zis īn Sfīnta Sa Evanghelie: De veti ierta oamenilor greselile lor, va ierta si voua Tatal vostru Cel ceresc, iar de nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru Cel ceresc nu va ierta voua greselile voastre (Matei 6, 14-15).

Fratii mei, daca credem ca acestea sīnt cuvintele si poruncile Mīntuitorului nostru Iisus Hristos, si ca niciodata gura Lui nu poate sa spuna neadevar, El fiind fiinta adevarului, apoi sa ne dam seama ca niciodata nu vom primi iertarea de la Dumnezeu, atīta vreme cīt vom fi īnvrajbiti cu oamenii si "nu vom ierta din toata inima pacatele si greselile fratilor nostri" (Marcu 11, 25). Nimeni sa nu creada ca, cu darurile sale sau cu slujbele ce le da la sfīnta biserica, se va putea īmpaca cu Dumnezeu si va lua iertare de pacatele sale, mai īnainte de a se īmpaca si a se ierta cu cei ce au fost īnvrajbiti.

Acest adevar ni-l arata Īnsusi Hristos Domnul cīnd zice īn Sfīnta Evanghelie: De-ti vei aduce darul tau la altar si acolo īti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva asupra ta, lasa darul tau īnaintea altarului si du-te de te īmpaca cu fratele tau, apoi vina si adu darul tau (Matei 5, 23-24).

Nu numai darul nostru nu-l primeste Dumnezeu mai īnainte de a ne īmpaca cu aproapele nostru, ci nici rugaciunea noastra n-o primeste ca zice: Cīnd stati de va rugati, iertati tot ce aveti asupra cuiva, ca si Tatal vostru Cel din ceruri sa va ierte voua greselile voastre (Marcu 11, 25). Acelasi lucru ne īnvata Mīntuitorul si īn rugaciunea domneasca Tatal nostru, pe care o rostim zilnic, dimineata si seara: Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri (Matei 6, 12). Daca nu iertam noi mai īntīi pe fratii nostri, nici Tatal nostru ceresc nu ne va ierta pacatele noastre. Iertarea este o conditie obligatorie pentru mīntuirea omului, a lumii īntregi. Iertarea sta la temelia pacii din inima si a cunostintei fiecaruia dintre noi. Iertarea salveaza familia de divort si distrugere, salveaza rudele de cearta si judecati, salveaza lumea de razboaie, de ura si de moarte.

Īnsa nimic nu-i mai greu pentru noi oamenii decīt sa iertam pe cei ce ne-au jignit, ne-au defaimat sau ne-au pagubit. Pentru un cuvīnt de ocara, pentru un lucru de nimic, pentru o mica paguba, unii crestini traiesc īn cearta, si chiar īnjura, ani de zile. Ba ajung la judecata si la fapte de razbunare, īncīt nici preotul din parohie, nici rudele, nici batrīnii satului, nici boala si frica mortii nu le īnmoaie inima sa se ierte, sa se īmpace unii cu altii. De aceea nu putini mor certati īntre ei, spre vesnica lor osīnda. Ca dupa moarte nimeni nu mai poate face nimic pentru mīntuirea lui.

Aceasta stare grea de ura si razbunare dintre oameni, care duce pe acei care nu iarta la moarte, o arata Hristos foarte clar īn pilda din Evanghelia care s-a citit astazi. Īmparatul care ia socoteala slugilor sale este Īmparatul Hristos care ne va judeca pe toti la sfīrsitul veacurilor. Datornicul care datoreaza Īmparatului ceresc zece mii de talanti este fiecare dintre noi, care datoram lui Hristos pocainta, lacrimi, milostenie si iertare pentru multimea pacatelor pe care le-am facut.

Dar īn timp ce Dumnezeu, ca un tata bun, ne iarta toata datoria, adica toate pacatele, noi oamenii nu iertam pe cei ce ne-au gresit putin, ci le cerem datoria cu dobīnda. Iar daca nu ne īntorc datoria ne razbunam pe ei, īi dam īn judecata, le dorim raul, nu-i iertam pīna la moarte. De aceea si Dumnezeu se supara pe cei care nu iarta pe aproapele, ci traiesc īn ura si razbunare, si le va zice la judecata: Sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o adica toate pacatele pentru ca M-ai rugat. Nu se cadea oare ca si tu sa ai mila de cel īmpreuna sluga cu tine, precum si Eu am avut mila de tine? Si mīniindu-se stapīnul lui, l-a dat pe mīna chinuitorilor, pīna ce-i va plati toata datoria (Matei 18, 32-34).

Auziti ce zice Hristos, Stapīnul vietii si al mortii? Pe cei ce nu iarta pe aproapele lor, nici Dumnezeu nu-i va ierta la judecata cea mare de apoi, ci īi va arunca īn chinurile iadului pentru vecii vecilor. Ca daca īn viata nu ne pocaim, nici nu iertam, nici nu facem milostenie si murim asa, nu vom avea iertare niciodata si nimeni nu ne va mai scoate din vesnica osīnda.

Iubiti credinciosi,

Cea mai mare virtute crestina este iubirea. Ea este viata noastra si avem nevoie de ea ca de aer. De aceea, spune Sfīntul Evanghelist Ioan: Dumnezeu este iubire. Iar iertarea, īmpacarea, milostenia, cercetarea bolnavilor, primirea strainilor si altele asemenea sīnt fiicele cele mai mari ale iubirii crestine.

Iubirea de Dumnezeu si iubirea de aproapele, sīnt poruncile cele mai mari din Sfīnta Evanghelie care stau la temelia mīntuirii noastre. De felul cum vom sti sa iertam, sa ajutam pe aproapele, sa rabdam pe toti, sa facem pace, sa nu ne razbunam, de aceasta depinde pacea noastra, bucuria vietii noastre, mīntuirea fiecaruia dintre noi.

Dar ce sa faca acei crestini, care īsi cer iertare de la cei cu care sīnt certati, dar aceia nu vor sa-i ierte? Sa faca ce ne īnvata Sfintii Parinti. Īntīi sa se roage lui Dumnezeu pentru īmblīnzirea vrajmasilor lor. Sa ceara sfatul duhovnicilor lor si sa le respecte cuvīntul. Apoi sa-si ceara personal iertare de la cei cu care sīnt certati, prin cuvintele: "Iarta-ma, frate, pentru toate cīte ti-am gresit si Dumnezeu sa te ierte!" Iertarea sa se faca cel mai bine īn biserica, sau īn casa unuia dintre ei, sau īn casa preotului. Daca cearta este veche si mare, īmpacarea sa se faca īn prezenta preotului, si sa se īncheie cu o rugaciune de multumire si chiar cu o masa crestineasca, sau acordarea reciproca de daruri. Daca aproapele nu vrea sa ne ierte, sa urmam sfatul duhovnicului, sa cerem iertare de trei ori si asa, daca nu ne mustra constiinta, ne putem īmpartasi cu Sfintele Taine. Iar daca īnca sīntem tulburati si ne chinuie gīndurile de razbunare, sa amīnam Sfīnta Īmpartasanie, ca sa nu ne fie spre osīnda. Smerenia si rugaciunea curata ne ajuta cel mai mult la īmpacare. Cine urmeaza calea aceasta, acela nu este departe de mīntuire!

Citim īn Pateric ca un calugar tīnar s-a dus la un sihastru batrīn si i-a spus ca are vrajba asupra cuiva si nu-l poate ierta nicidecum. Zadarnic l-a īndemnat batrīnul la iertare, ca ucenicul nu voia sa-l ierte. Atunci duhovnicul a zis ucenicului: "Sa spunem īmpreuna Tatal nostru, fiule!" Pe cīnd ucenicul zicea: "Si ne iarta greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri", batrīnul īi spuse: "Nu asa, fiule! Ci sa zicem; Si nu ne ierta noua greselile noastre, precum nici noi nu iertam gresitilor nostri!" Auzind aceasta ucenicul, a cazut īn genunchi si a zis: "Iarta-ma, parinte, ca am gresit! Din clipa aceasta am iertat pe fratele meu!"

Asa sa facem si noi, frati crestini. Sa cerem iertare īntīi si sa iertam cu dragoste pe toti, ca sa fim si noi iertati de Dumnezeu pe pamīnt si īn cer. Caci fara iertare nu avem mīntuire, nici nu putem zice Tatal nostru.

Sa rugam pe Dumnezeul dragostei si pe Fiul lui Dumnezeu, Care S-a rastignit pe cruce din dragoste pentru noi, sa ne īmpace pe toti īn numele Sau, stiind ca dragostea nu moare niciodata! Amin.

(Pr. Arhim. Ilie Cleopa)