HOME -> pagina preotului
 

Pagina Preotului Bisericii Sf. Pr. Ilie Tesviteanul - Schomberg

Adormirea Maicii Domnului - 15 august

Predica la Duminica a X-a dupa Rusalii (Vindecarea lunaticului) - 16 august

Predica la Duminica a XI-a dupa Rusalii (Pilda datornicului nemilostiv) - 23 august

Predica la Duminica a XII-a dupa Rusalii (Tanarul cel bogat) - 30 august

Predica la Duminica a XII-a dupa Rusalii (Despre desavīrsirea crestina)

 

"De voiesti sa fii desavīrsit, mergi, vinde-ti averile tale tale si le da saracilor si vei avea comoara īn cer.
Dupa aceea vino si urmeaza-Mi"

(Matei 19, 21)


Iubiti credinciosi,


Idealul fiecarui crestin pe pamīnt este mīntuirea sufletului, adica dobīndirea vietii vesnice. Pīna la īntruparea si īnvierea Domnului nostru Iisus Hristos, nimeni nu se putea mīntui, caci raiul era īnchis si nu era revarsat peste lume harul Duhului Sfīnt. De aceea toti dreptii Vechiului Testament asteaptau izbavirea sufletelor lor prin moartea si īnvierea Fiului lui Dumnezeu.


Mīntuirea, dupa īnvatatura Sfintei Evanghelii si a Bisericii Ortodoxe, se dobīndeste prin pazirea poruncilor date de Dumnezeu oamenilor, cuprinse atīt īn decalogul Legii Vechi, cīt si īn Noul Testament, numit si legea Harului. Orice crestin care doreste sa se mīntuiasca trebuie sa savīrseasca aceste trei conditii: sa aiba credinta dreapta īn Dumnezeu; sa aiba harul Duhului Sfīnt, care se da tuturor prin cele sapte Sfinte Taine ale Bisericii Botezul, Mirungerea, Spovedania, Sfīnta Īmpartasanie, Nunta, Preotia, Maslul si sa īmplineasca poruncile cuprinse īn Sfīnta Evanghelie. Fara aceste trei conditii obligatorii, nu este mīntuire. Una din ele daca lipseste, omul nu se poate mīntui si īsi pierde sufletul sau, "care este mai scump decīt toata lumea".


Aceasta este mīntuirea pe calea poruncilor, comuna si obligatorie tuturor oamenilor care cred īn Dumnezeu si doresc sa mosteneasca viata vesnica. Dar mai este si o alta cale de mīntuire, mult mai grea, anume calea desavīrsirii crestine, pe care au mers toti sfintii, apostolii, mucenicii, ierarhii si cuviosii. Pentru ca nu este obligatorie, ci benevola, ea este numita īn Sfīnta Evanghelie calea sfaturilor evanghelice. Pe aceasta cale merg de obicei calugarii, sihastrii, vaduvele, crestinii care au o chemare speciala de la Dumnezeu si o evlavie deosebita pentru rugaciune, post, īnfrīnare, metanii, lacrimi si saracie totala de cele materiale. Aceasta este calea sfinteniei, a īndumnezeirii si a unirii mistice cu Hristos.


Pentru a īntelege mai bine cele doua cai de mīntuire, sa va reamintim pe scurt textul Evangheliei de astazi.


Un tīnar bogat s-a apropiat de Iisus Hristos si L-a īntrebat: Īnvatatorule bun, ce bine sa fac ca sa mostenesc viata vesnica? Iar Domnul i-a raspuns: Daca voiesti sa intri īn viata, pazeste poruncile! Si īi aminteste cīteva din Decalog: Sa nu ucizi, sa nu fii desfrīnat, sa nu furi, sa nu marturisesti strīmb, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine īnsuti. Īnsa tīnarul era un om credincios si corect. De aceea a raspuns lui Hristos: Toate acestea le-am pazit din copilaria mea (Matei 19, 16-20).


Acestea sīnt cīteva din poruncile principale care asigura mīntuirea tuturor celor ce merg pe aceasta cale. Si tīnarul din Evanghelie le pazea cu sfintenie. Oare cīti tineri de astazi mai īmplinesc cu atīta credinta poruncile lui Dumnezeu? Cīti dintre fiii si fiicele dumneavoastra va mai asculta, merg la biserica regulat, se spovedesc, primesc Sfintele Taine, fac rugaciune seara si dimineata, se pazesc de betie si desfrīu?


Dar tīnarul din Evanghelie nu era multumit sufleteste. El simtea ca sufletul sau dorea ceva mai mult, adica o viata mai īnalta, unita deplin cu Hristos. De aceea īntreaba: "Ce īmi mai lipseste?" Pīna aici a fost cale a poruncilor, obligatorie tuturor. De acum īncepe calea desavīrsirii, a urcusului duhovnicesc spre Hristos, care nu este usor de strabatut.


Si iata ce i-a raspuns Mīntuitorul Hristos: Daca voiesti sa fii desavīrsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara īn cer; dupa aceea, vino si urmeaza Mie (Matei 19, 20-21). Doua lucruri īi cerea Hristos tīnarului care dorea desavīrsirea: sa se lepede de cele materiale, prin īmpartirea averii la saraci si sa urmeze lui Hristos, parasind casa, rudele si toate grijile pamīntesti. Cine nu urca ambele trepte ale desavīrsirii: lepadarea de cele trecatoare, adica saracia de buna voie si urmarea lui Hristos nu poate ajunge la treapta desavīrsirii. Daca numai una o facem si a doua nu, nu putem urma lui Hristos.


Fara o nastere duhovniceasca din nou, fara dezbracarea de patimi si de grijile lumii, nu ne putem īmbraca cu haina unei vieti noi īn Hristos. Cīti oameni nu sīnt saraci īn lume, si chiar fara familie, dar nu urmeaza cu toata inima lui Hristos, pentru ca nu se pot lepada de patimile cele ascunse: de gīndul mīndriei, al slavei desarte, al desfrīnarii, al iubirii de bani, al lenevirii si mai ales al voiei proprii. Cine nu se leapada de voia proprie si de patimile ascunse din minte si inima, nu poate face voia lui Hristos si nu-L va putea purta īn inima sa plina de idolii patimilor. Unii ca acestia nu pot urca pe scara desavīrsirii crestine. Printre acestia se numara si tīnarul bogat din Evanghelie, care, auzind ca i se cere sa-si dea averea la saraci pentru a urma lui Hristos, s-a īntors īntristat la casa sa.


Iubiti credinciosi,


Pazirea poruncilor Legii, unita cu credinta dreapta īn Hristos, aduc mīntuirea omului, dar nu-l fac desavīrsit. Acest lucru īl arata marele Apostol Pavel cīnd zice: "Nimic nu a desavīrsit Legea" (Evrei 9, 9; 10, 1). Auzind pe Mīntuitorul, zicīnd: Eu am venit ca viata sa aiba, si din belsug sa aiba (Ioan 10, 10). De aici trebuie sa īntelegem ca alta este treapta celor ce intra īn viata, adica se mīntuiesc, si alta este treapta celor ce voiesc sa aiba si mai multa viata, adica a celor desavīrsiti. "Cei ce se mīntuiesc, mostenesc viata cea vesnica, iar cei ce sīnt desavīrsiti, nu numai ca se mīntuiesc, dar mostenesc vistieriile slavei celei dumnezeiesti din ceruri" (Kiriacodromionul, pag, 388, Bucuresti, 1875).


Prin calcarea poruncilor omul a pierdut raiul, iar prin jertfa si rascumpararea Mīntuitorului nostru Iisus Hristos, neamul omenesc a mostenit cerul. De aceea, īn Sfīnta Evanghelie, Mīntuitorul nu a zis: "Fericiti cei saraci cu duhul, ca a acelora este īmparatia raiului", ci "Īmparatia Cerurilor", sau "Fericiti cei izgoniti pentru dreptate, ca a acelora este īmparatia raiului", ci "Īmparatia Cerurilor". Asa a binevoit Preabunul nostru Mīntuitor si Dumnezeu, Care a venit īn lume ca prin jertfa si rascumpararea Sa, sa dea mai mult decīt am pierdut la īnceput prin zavistia diavolului. Cu adevarat aici s-a īmplinit cuvīntul care zice: Unde s-a īnmultit pacatul, a prisosit darul (Romani 5, 20).


Despre faptul ca sīnt diferite trepte ale slavei īn cer pentru cei ce se mīntuiesc, ne arata si Sfīntul Apostol Pavel care zice: Alta este stralucirea soarelui, alta este stralucirea lunii, si alta stralucirea stelelor, si stea de stea se deosebeste īn stralucire (I Corinteni 15, 41). Īnsusi Mīntuitorul a aratat zicīnd: Īn casa Tatalui Meu multe locasuri sīnt (Ioan 14, 2).


Dumnezeiescul Parinte Efrem Sirul, aratīnd deosebirea acestor locasuri ale sfintilor din cer, zice: "Multe locasuri ale Tatalui, arata Mīntuitorul masura mintii celor ce se salasluiesc īn cer, adica despartirile si deosebirile īntru care cu mintea se vor desfata dreptii si sfintii īn veacul viitor. Ca nu cu despartirea locurilor, ci cu rīnduiala darurilor sīnt multe locasuri... Caci īn veacul ce va sa fie, toti dreptii se vor salaslui īntr-o bucurie, cu nedespartirea, si fiecare dupa masura sa, dintr-un soare gīndit se straluceste, si dupa a sa vrednicie trage bucurie si veselie, ca dintr-un aer, loc, scaun, privire si forma. Si nu vede cineva masurile celui ce īl īntrec pe el, nici a celui mai jos decīt dīnsul ca nu cumva, vazīnd darul covīrsitor al prietenului sau, sau lipsa, sa-i fie aceasta pricina de īntristare sau suspin...".


Sa ne īntoarcem acum la cuvīntul nostru, despre desavīrsirea omului. Auzim pe Mīntuitorul nostru īn Sfīnta Evanghelie, zicīnd: Fiti desavīrsiti, precum Tatal vostru cel ceresc este desavīrsit (Matei 5, 48). Īn ce consta desavīrsirea omului pe acest pamīnt? La aceasta īntrebare ne raspunde Sfīntul Apostol Pavel, zicīnd: Dragostea este legatura desavīrsirii (Coloseni 3, 14). Adica cel ce are desavīrsita dragoste fata de Dumnezeu si de aproapele sau, unul ca acesta a ajuns la fapta cea mare a desavīrsirii īn viata sa. Acest adevar ni-l arata si Sfīntul Maxim Marturisitorul, zicīnd: "Cel desavīrsit īn iubire a ajuns la culmea nepatimirii si nu mai cunoaste deosebirea īntre al sau si al altuia, sau īntre a sa si a alteia, sau īntre credincios si necredincios, īntre rob si slobod, sau peste tot īntre barbat si femeie. Cel ridicat mai presus de tirania patimilor, cautīnd la firea cea una a oamenilor, priveste pe toti la fel si are fata de toti aceeasi dragoste. Caci nu mai este īn el deosebire, nici barbat au femeie, nici rob, nici slobod, ci toate si īntru toti Hristos" (Galateni 3, 28).


Sfīntul Ioan Scararul spunea ca "desavīrsirea este īnvierea sufletului mai īnainte de īnvierea trupului".


Sfīntul Nichita Stihatul spune ca desavīrsirea este "readucerea puterilor sufletului la starea de la īnceput a naturii omului, asa cum l-a creat Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa, si bun foarte, cum era el īn rai īnainte de cadere".


Iar Sfīntul Isaac, fiind īntrebat de unde cunoaste cineva ca a ajuns la masura desavīrsirii, zice: "Cīnd se va misca pomenirea lui Dumnezeu īn mintea omului, īndata inima lui se porneste, spre dragostea lui, si ochii lui pogoara lacrimi cu īndestulare, ca dragostea din pomenirea celor iubiti aprinde lacrimi. Unul ca acesta niciodata nu este lipsit de lacrimi, fiindca de-a pururea īsi aduce aminte de Dumnezeu, īncīt si īn somn vorbeste de Dumnezeu. Dragostea de Dumnezeu lucreaza unele ca acestea care este semn al desavīrsirii oamenilor īn viata lor" (Filocalia X, Bucuresti, 1981).

Iubiti credinciosi,


Pīna aici am vorbit despre desavīrsirea sau īndumnezeirea omului īn Biserica Ortodoxa, dupa Sfīnta Evanghelie si Sfintii Parinti. Acum sa vedem cum īntelegem noi desavīrsirea si cum o putem realiza astazi.


Cel mai sigur se realizeaza desavīrsirea recomandata de Hristos īn Sfīnta Evanghelie de astazi, īn cadrul vietii monahale. Īntrucīt aceasta Evanghelie este singura care sta la baza īntemeierii monahismului crestin, idealul de desavīrsire īn credinta, īn rugaciune si dragoste se realizeaza mai ales īn cinul monahal. Oare calugarii nu renunta de buna voie la avere, la cinste, la familie, la toata libertatea vietii pamīntesti si, prin cele trei voturi monahale ascultare, saracie de buna voie si curatie nu īsi īnchina trupul si sufletul slujirii lui Hristos pīna la moarte? Calugarii au facut dintotdeauna cele mai mari eforturi si jertfe pentru desavīrsire.


Aceasta o dovedeste la noi numarul mare de manastiri si schituri peste o mie īncepīnd din secolul IV pīna astazi, numarul mare de sihastri si chilii pustnicesti, ca si marea vocatie ce o au romānii dintotdeauna pentru monahism. Monahii sīnt considerati niste eroi ai Duhului. Prin jertfa lor ei s-au rugat pentru lume si pentru tara, s-au jertfit īn adīnc de smerenie pentru lauda lui Dumnezeu si mīntuirea fiilor acestui neam. Ei s-au luptat cel mai mult pentru desavīrsirea prin smerenie, prin rugaciuni, prin post si jertfire de sine. Ei au aparat cel mai mult Ortodoxia si viata morala īn rīndul credinciosilor nostri. Ba, unii dintre ei, au devenit harismatici, duhovnici iscusiti cu multi fii sufletesti, ierarhi cuviosi, luminatori si slujitori alesi ai Bisericii si ai neamului. Este destul sa amintim de sfintii: Daniil Sihastru, Nicodim de la Tismana, Leontie de la Radauti, Chiriac de la Bisericani, Cuvioasa Teodora de la Sihla, Sfīntul Calinic de la Cernica si, recent, Cuviosul Ioan Iacob de la Iordan. Ei s-au jertfit pentru dragostea lui Dumnezeu si prin pilda lor īndeamna si pe credinciosi sa traiasca īn lume o viata crestina curata, smerita, unita cu Hristos.

 

Dar si īn familie se poate duce o viata crestina, īnalta, sfīnta, daruita lui Hristos. Oare ce sīnt acele mame sfinte, cu copii multi, crescuti īn rugaciune si bucurie, daca nu niste femei desavīrsite īn rabdare si iubire? Ce sīnt acei credinciosi cu viata curata īn lume care iau drumul manastirilor sau traiesc īn feciorie si vaduvie neīntinata prin sate si orase? Apoi, cīti crestini ascunsi nu traiesc īn lume plini de sfintenie, de pace, de mila, arzīnd de dragostea lui Dumnezeu?


Sa pastram cu rīvna evlavia si exemplul personal al parintilor nostri, al mamelor, al monahilor, al duhovnicilor si sfintilor nostri. Astazi este desavīrsit cel ce se roaga neīncetat, cel ce este īmpacat cu toti oamenii, cel ce miluieste, se smereste si se jertfeste pentru apararea dreptei credinte, pentru bunacresterea copiilor si pentru mīntuirea tuturor īn Hristos.


Sa rugam pe Fiul lui Dumnezeu, Mīntuitorul lumii, sa ne ajute tuturor pe calea desavīrsirii īn dragoste, īn credinta si īn rugaciune, spre lauda lui Dumnezeu si mīntuirea sufletelor noastre. Amin.


(Pr. Arhim. Ilie Cleopa)