Praznicul Adormirii Maicii Domnului este cea mai de seama dintre sarbatorile Preasfintei Fecioare Maria, Nascatoarea de Dumnezeu. În Sfânta Scriptura nu aflam nimic despre Adormirea Maicii Domnului. În schimb, cântarile si imnele de la Vecernia si Utrenia sarbatorii ne vestesc adevarata traditie a Bisericii în aceasta privinta.

Când a binevoit Hristos, Dumnezeul nostru, sa ia la Sine pe Maica Sa, atunci, cu trei zile mai înainte, a rânduit ca ea sa cunoasca printr-un Înger mutarea de pe pamânt la viata cereasca. Deci, înstiintându-se Nascatoarea de Dumnezeu despre aceasta, s-a bucurat mult si s-a suit degraba în Muntele Maslinilor, ca sa se roage.

S-a întors apoi acasa si a pregatit toate cele de îngropare, încredintând pe cele de aproape ale ei ca, mutându-se la ceruri, nu numai ca nu le va uita, ci pe toata lumea o va cerceta si o va ocroti. Ea a împartit vaduvelor sarace vesmintele sale, apoi, luându-si iertare de la toti si asezându-se pe pat, a facut rugaciune pentru întarirea lumii si pentru vietuirea în pace.

Si, binecuvântând pe toti cei de fata, si-a dat sufletul în mâinile Fiului si Dumnezeului ei. Multe vindecari s-au împartit atunci tuturor celor bolnavi, prin binecuvântarea ei.

Si s-a facut atunci tunet mare si au venit de la marginile lumii, ca pe niste nori, toti Apostolii lui Hristos la casa Maicii Domnului, din Ierusalim. Si, începând Petru cântarea cea de îngropare, Apostolii au ridicat patul si au însotit la mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. Si, sosind în satul Ghetsimani si asezând în mormânt trupul Maicii Domnului, Apostolii au zabovit acolo înca trei zile, asteptându-l pe Sfântul Apostol Toma, care, din rânduiala dumnezeiasca, lipsea.

Si, sosind, Sfântul Apostol Toma s-a întristat, fiindca nu se învrednicise a mai vedea chipul Maicii Domnului, ca si ceilalti Apostoli. Deci, cu hotarâre de obste, s-a deschis mormântul pentru el. Si, daca s-a deschis, s-au minunat, ca au aflat mormântul fara sfântul ei trup, fiind numai giulgiul lasat, ca mângâiere si marturie neîndoielnica a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu la ceruri cu trupul.

Asadar, dupa credinta Sfintei noastre Biserici, la Adormirea Maicii Domnului, trupul ei n-a cunoscut stricaciunea, care vine dupa moarte, nici n-a ramas în mormânt. Maica Domnului, cu trupul schimbat, viu si preaslavit, a fost mutata si cu trupul la ceruri, ca o pârga a întregii omeniri.

Dar, spre deosebire de Mântuitorul, ea a fost dusa la ceruri de Îngeri, nu prin puterea ei proprie, ci prin vointa Fiului ei, Domnul nostru Iisus Hristos; iar acolo, în ceruri, se roaga de-a pururi pentru noi. Sa avem, asadar, mare încredere în ocrotirea ei, pentru ca ea singura poate mijloci înaintea lui Dumnezeu cu îndraznire de mama.

Pentru rugaciunile Preacuratei Tale Maici, Hristoase Dumnezeule, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

***Articol preluat de pe site-ul Patriarhiei Romane***