Dreptmaritori crestini,

Astazi este Duminica dinaintea Nasterii Domnului, în care s-a rânduit de Sfânta noastra Biserica citirea unei liste lungi a stramosilor dupa trup ai lui Hristos, ai lui „Adam cel de pe urma” (I Cor. 15, 45). Se numeste „cartea neamului lui Iisus Hristos”, adica a semintiei din care S-a nascut Fiul lui Dumnezeu ca Om si Mântuitor al oamenilor.

 Aceasta „carte” se citeste înainte de Craciun pentru a arata ca Domnul este o Persoana reala, nascuta pe pamânt pentru noi. Pe de alta parte, textul evanghelic ne încredinteaza ca precum cele prezise despre Mesia s-au realizat la „plinirea vremii”, tot asa toate fagaduintele lui Dumnezeu se vor împlini, cu exactitate, la vremea potrivita.

 Iubiti credinciosi,

Atât în Evanghelia dupa Matei (cap. 1), cât si în Evanghelia dupa Luca (cap. 3) apare „cartea neamului lui Iisus” sau genealogia Mântuitorului. Sunt prezentate numele stramosilor dupa trup ai lui Hristos, 42 la numar, grupate în trei perioade, fiecare cu câte paisprezece nume.

 Prima serie, de la Avraam pâna la proorocul David, epoca de formare a poporului evreu; a doua, de la David pâna la stramutarea evreilor în Babilon, epoca maririi si apoi a decaderii acestui popor; iar a treia, de la robia babiloniana pâna la Hristos, perioada asteptarii lui Mesia.

 Prin aceasta genealogie, Sfânta Scriptura vrea sa ne dovedeasca faptul ca Rascumparatorul omenirii apartine istoriei, fiindca a avut stramosi, pe Avraam, Isaac si Iacob, pe David, Solomon, Zorobabel, Iosif si altii. Alaturi de barbatii evrei, apar si unele femei straine ca Rahab cananeeanca, Rut moabiteanca si Betseba heteeanca. Deci, Mântuitorul apartine unei familii de popoare semitice, orientale, ca Unul Care prin nasterea Sa va întemeia Biserica în care sunt chemate sa intre toate popoarele lumii spre a se bucura de roadele operei mântuitoare.

 Cel întrupat si nascut pe pamânt nu este un om ca toti oamenii si nu este un geniu ca toti ceilalti întemeietori de religii sau un „înselator”, cum L-au numit iudeii din vremea Sa. Despre El ne vorbesc profetii Vechiului Testament, care au fost iluminati de Duhul Sfânt. Cu multe veacuri înainte ca Fiul lui Dumnezeu sa Se nasca, ei anunta zamislirea Lui (Fac. 3, 15), timpul venirii Lui (Fac. 49, 10; Dn. 9, 25), locul nasterii Lui, Betleemul (Mih. 5, 1). Ei prezic ca Se va naste din neamul lui David (Ps. 88, 3; Ier. 23, 5) si ca Se va numi Nazarinean (Jud. 13, 5). Se prooroceste ca va fi mijlocitorul unui Nou Legamânt (Is. 42, 6) si piatra unghiulara a Bisericii (Ps. 117, 22).

 De asemenea, se spune ca va fi respins, prigonit, va intra în Ierusalim, va fi vândut cu 30 de arginti, va fi rastignit, adapat cu otet si fiere, va muri si va fi îngropat, iar dupa aceea va învia si Se va înalta de-a dreapta Tatalui (vezi: Ps. 21, 1-8; 23, 7; 68, 25; 109, 1; Is. 50, 6; 53, 9-12; Za. 9, 9; 11, 12; 13, 6 s.a.).

 Când a sosit „plinirea vremii” (Gal. 4, 4), adica atunci când toate fagaduintele Dumnezeiesti s-au împlinit, Domnul S-a întrupat, asa cum a fost prezis. El S-a nascut dintr-o fecioara, cum spunea Isaia (7, 14), în cetatea Betleem, cum spunea Miheia (5, 1).

Când a început predica în sinagoga din Nazaret, a citit un text profetic din cartea lui Isaia (61, 1-2): „Duhul Domnului peste Mine, pentru ca M-a uns sa binevestesc saracilor, M-a trimis sa vindec pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiesc robilor dezrobirea si orbilor vederea, sa slobozesc pe cei apasati, sa vestesc anul milei Domnului”. Dupa ce a citit acest text, Iisus a închis cartea si a zis tuturor celor din sinagoga: „Astazi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre” (Lc. 4, 16-21).

 Despre Apostolul Filip citim ca a spus lui Natanael: „L-am aflat pe Acela despre Care a scris Moise în Lege si proorocii, pe Iisus” (In. 1, 45). Femeia samarineanca a zis lui Iisus: „Stim ca va veni Mesia Care Se cheama Hristos!”, iar Domnul i-a raspuns: „Eu sunt, Cel Care vorbesc cu tine” (In. 4, 25-26).

 Deci, tot ce s-a spus, cu o mie de ani, opt sute de ani, cinci sute de ani înainte, s-a împlinit, în Persoana istorica a Nazarineanului. Cel Ce a plecat cerurile si S-a coborât printre oameni este „Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”, cum L-a marturisit Sfântul Apostol Petru (Mt. 16, 16). Dupa pogorârea Sfântului Duh, trimis în lume de Fiul lui Dumnezeu Cel înaltat la cer, Sfântul Ioan va spune: „Ceea ce am vazut cu ochii nostri, ceea ce am privit si ceea ce mâinile noastre au pipait..., aceea va vestim” (I In. 1, 1-3).

 Domnul a fost un Om real, întru toate asemenea noua afara de pacat (Evr. 4, 15). El a plâns si S-a bucurat, a flamânzit si a însetat. De aici se vede ca întruparea Lui n-a fost înselaciune si Pruncul nascut în Betleem n-a fost o închipuire, ci Om adevarat fara sa înceteze a fi „Lumina din Lumina si Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat”, asa cum Îl recunoastem si marturisim noi crestinii în Biserica Sa. Cel Care Se naste din Fecioara Maria este nascut din Tatal mai înainte de veci.

 Condacul Craciunului arata ca „pentru noi S-a nascut Prunc tânar, Dumnezeu Cel mai înainte de veci”. Dupa cuvântul Sfântului Apostol Pavel, Hristos „este Acelasi, ieri, astazi si în veac” (Evr. 13, 8). Din slavile ceresti S-a coborât la noi ca sa risipeasca întunericul blestemului, al pacatului si al mortii.

 Într-un frumos colind românesc, se spune: „Astazi S-a nascut/Cel far’ de’nceput,/Cum au spus proorocii”. Deci, Dumnezeu Cel necuprins de timp si spatiu Se face Om. I se cunosc stramosii pe care astazi, în aceasta Duminica, îi pomenim. „Cartea neamului” sau genealogia lui Iisus ne arata ca Fiul lui Dumnezeu S-a facut Om adevarat. Vedem neamul Sau, pe stramosul David si pe Fecioara Maria.

 Deci, Hristos n-a fost o fantoma a istoriei, ci o personalitate istorica de marime unica. El spune clar: „Cel ce M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal; Eu si Tatal Meu una suntem” (In. 14, 9; 10, 30).

 Atât de mare este evenimentul din Betleem, numit de Sfântul Ioan Damaschin „unicul nou sub soare”, încât acesta a schimbat cursul istoriei, ca istoria însasi se orienteaza si se calculeaza dupa ziua Nasterii Domnului. Mesia este Domnul istoriei, pururea prezent în viata noastra. El este prezent în Dumnezeiasca Euharistie, unde ni Se ofera spre iertarea pacatelor si spre viata de veci.

 La sfârsitul veacurilor, va veni pe norii cerului sa judece vii si mortii, împlinindu-se Scriptura care zice: „Vor privi la Acela pe Care L-au împuns” (In. 19, 37). Dar, pâna atunci, ne bucuram ca traim si calatorim în istorie cu Mesia si Rascumparatorul nostru. Ne bucuram, de asemenea, ca la fiecare Craciun putem sa ne exprimam recunostinta fata de Acela Care, „cum e robul, S-a smerit/si pe noi ne-a mântuit”.

 Iubitii mei,

Postul Craciunului închipuie postul de patruzeci de zile al lui Moise, tinut pe Muntele Sinai ca sa se învredniceasca a-L vedea pe Dumnezeul Savaot si a primi Tablele Legii cu cele zece porunci, „scrise cu degetul lui Dumnezeu” (Ies. 31, 18). Acum, când postul s-a apropiat de sfârsit si Domnul „vine iarasi” sa ne aduca noua cuvintele Evangheliei si binecuvântarile Împaratiei, trebuie sa dam loc de gazduire si de nastere lui Hristos, în casele noastre crestinesti si în camara tainica a sufletelor noastre.

 Crestinul are datoria morala sa praznuiasca Nasterea lui Hristos si celelalte sarbatori sfinte, cu rugaciune si înfrânare, cu facere de bine si cu lacrimi de pocainta pentru pacate. Sa-L slavim pe Mântuitorul, nu cu petreceri pagânesti, jocuri, betii si îmbuibarea pântecelui, ci cântând frumoasele colinde, asa cum au facut si stramosii nostri, iubitori de Lege si de datini. În acest fel, vom simti, asemenea pastorilor si magilor, farmecul adevaratului Craciun, pe care doresc sa-l petreceti cu pace si cu belsug de daruri ceresti. Amin.

+ IPS Irineu Pop-Bistriteanul