Acesta a trait pe vremea împaratiei lui Atanasie, caruia îi zic si Artemie, fiind patriarh Sfântul Ghermano, si a fost nascut si crescut în împarateasca cetate, fiind fiu din parinti crestini, anume Ioan si Ana. Din tânara vârsta se îndeletnicea cu cartea si se afla în toate zilele cu maica-sa la biserica lui Dumnezeu, dându-se pe sine la post si la viata aspra. Pentru aceasta a luat si cinul îngeresc, când a fost în vârsta de saisprezece ani, si de atunci mai mult sporea la duhovnicestile nevointe, biruind toate pornirile trupului. Deci n-a trecut multa vreme si minunatul Ioan, egumenul sau, s-a odihnit cu pace. Si a fost asezat fericitul Stefan egumen la acel vestit munte al lui Avxentie, savârsind calea nevointei. Iar când semanatorul de zizanie, diavolul, a voit a porni razboi mare si neîncetat asupra Bisericii, adica sa nu se mai închine credinciosii la sfintele si cinstitele icoane, a carui cea dintâi unealta a acestui lucru s-a facut Leon Isaurul, care si conon s-a numit, l-a înfruntat fericitul Ghermano si l-a dojenit din destul.

Iar cel dintr-însul nascut, vrajmasul Constantin Copronim, a facut si mai mari rautati decât tatal sau, pradând si pustiind Biserica, si arzând sfintele icoane, si izgonind si chinuind în tot felul pe monahi. Deci acesta aflând si de Sfântul Stefan ca se închina la icoane si ca-l numeste pe el eretic, neascultând de porunca lui si nevrând sa iscaleasca la eres, a trimis de l-a prins si dupa multe chinuri l-a închis în temnita ce se numeste Pretorion, unde erau închisi si alti alesi parinti, pentru pricina aceasta adunati, fiind toti la numar patruzeci si doi. Înca erau si altii cu Preacuviosul Petru si Andrei, de prin multe tari, trei sute la numar, dintre care unii aveau nasurile taiate, altii urechile, altii ochii scosi si mâinile taiate si barbile rase. Pe care aflându-i fericitul Stefan îi saruta si-i îndemna la lupta, facând la închisoarea Pretoriului toata rânduiala si slujba calugareasca, asa precum s-ar fi aflat în manastire. Aflând împaratul de aceasta si cum ca Pretoriul a fost prefacut în manastire prin Stefan, dupa unsprezece luni de când fusese închis în acel Pretoriu, l-au scos din închisoare si l-au adus înaintea lui. Atunci împaratul a poruncit de l-au aruncat jos si l-au batut cu pietre si cu lemne. Iar unul din ucigasii aceia a luat un lemn si l-a lovit în moalele capului de i-a despicat capul. Si asa si-a dat cinstitul sau suflet în mâinile lui Dumnezeu si a luat cununa marturisirii. Iar cinstitul sau trup a fost aruncat de pângaritii aceia în mare. Apoi a fost îngropat de niste crestini la locul unde zace si astazi.