|
21 Iulie - Pomenirea Preacuviosilor Parintilor
nostri Simeon, cel ce s-a facut nebun pentru Hristos, si Ioan împreuna -
pustnicul.
Acesti sfinti au trait în cetatea Edesei ce se afla în Siria, pe
vremea împaratiei lui Iustin cel tânar. Fiind patrunsi de dragoste dumnezeiasca,
s-au dus la sfânta cetate si, închinându-se lemnului celui de viata facator, au
mers la Mânastirea Sf. Gherasim si au fost tunsi monahi de Sf. Nicon, cel ce era
atunci egumen. Dar au iesit din mânastire mai înainte de a plini cele sapte
zile, pe care este obicei sa le pazeasca monahii cei nou tunsi. Si mergând
înainte la pustiu, au ramas în el patruzeci de ani, traind cu toata nevointa si
cu petrecerea cea grea. Ioan a ramas în pustiu pâna la sfârsit; iar fericitul
Simeon s-a întors la sfânta cetate si, închinându-se mormântului Domnului celui
de viata purtator, s-a rugat lui Dumnezeu ca sa fie ascuns de catre oameni. Si
prefacându-se ca este nebun, s-a dus la cetatea Emesa si, aratând multe minuni
cu acea prefacere a lui, a raposat în Domnul. Si s-au cunoscut dupa moartea lui
minunile lui. Iata cea mai de pe urma:
Luându-l
doi oameni ca sa-l îngroape, asa negrijit, nescaldat, netamâiat si neslujit cu
cântari, si ducându-l pâna la un loc unde erau oameni multi, si trecând cu
dânsul pe lânga casa unui evreu, s-au aratat moastele sfântului ca fiind purtate
cu cinste si cu pompa, cu atâta slavoslovie si cu multime de oameni cântând,
încât evreul vazând ca duceau pe sfântul numai doi oameni, zise: "Fericit esti
tu, nebune, ca neavând oameni sa te slujeasca, ai luat puterile ceresti de te
slujesc cu laude". Si s-a alaturat si evreul, si l-a acoperit cu mâinile lui,
si-l îngropa. Si dupa câteva zile venind prietenul sau Ioan cel ce pustnicise cu
dânsul, l-a aflat ca s-a mutat catre Domnul.
21 Iulie - Pomenirea Sfântului Prooroc
Iezechiel.
Acesta era fiul lui Vuzi, din Arira, pamântul parintilor, si a
proorocit 20 de ani, apucând mai înainte de întruparea Domnului cu patru sute
saptezeci si sapte de ani. Iar când au fost robiti evreii în Babilon, a fost dus
si el împreuna cu ei. Si dupa ce a proorocit multe proorocii poporului iudeu, a
dat si acest preamarit semn, adica: sa ia aminte la râul Babilonului cel numit
Hovar si, când vor vedea ca seaca, atunci sa aiba nadejdea ca va sa vina asupra
Babilonului secera pustiirii; iar când vor vedea cresterea apei, atunci sa aiba
nadejdea ca se vor întoarce la Ierusalim.
Deci
locuind acolo, odata s-au adunat la dânsul multi evrei, fiindca se temeau ca nu
cumva caldeii sa se scoale asupra lor si sa-i omoare. Pentru aceasta proorocul a
facut ca sa stea apa râului, pe care trecând-o evreii de cea parte au scapat;
iar caldeii de vreme ce au îndraznit ca sa-i izgoneasca pe dânsii s-au înecat în
râu. Altadata, prin rugaciunea sa, a dat evreilor celor ce flamânzisera hrana
îndestulata de peste; si multora ce lesinasera le-a cerut de la Dumnezeu viata
si mângâiere.
Oarecând
caldeii necajind pe poporul iudeu, Iezechiel a mers la mai-marii lor si, facând
înaintea lor semne, i-a înfricosat si i-a facut sa înceteze a mai supara pe
Israel. În vremea când israelitenii strigau ca au pierdut nadejdea, si mai mult
nu nadajduiesc a se libera de robie, proorocul acesta cu minunea învierii
oaselor celor morti, pe care a vazut-o în vedenie, a înduplecat pe popor ca este
nadejde de liberarea lui Israel.
Acesta
a vazut forma Bisericii, precum a vazut-o si Moise, si a zis ca iarasi se va
zidi, precum a zis si Daniel. Acesta a pedepsit la Babilon pe semintia lui Gad,
fiindca acesta a pacatuit Domnului, socotind ca pazeste Legea Domnului. Si a
facut ca serpii sa le omoare pruncii si dobitoacele lor. Si mai înainte le-a
spus ca nu se va întoarce poporul lui Israel la Ierusalim, ci vor ramâne la
mideni, pâna când vor parasi ratacirea si rautatea lor. Pentru aceasta si
semintia lui Gad, nesuferind sa auda acestea, a omorât pe acest fericit prooroc,
ca pe unul ce li se împotrivea în toate zilele si-i mustra pentru închinarea
idolilor. Deci l-a îngropat pe el poporul lui Israel în tarina lui Tur, în
mormântul lui Arfaxad. Si este mormântul acestuia pestera îndoita; iar îndoita
se zice caci este ascunsa, si are înauntru întoarcere, care o arata pe ea a fi
doua pesteri. Proorocul acesta era la chipul trupului în acest fel: lungaret la
cap, statul de mijloc, uscat la fata si barba având-o deasa, lunga si
ascutita.
|