Trebuie sa stim ca acest praznic a început a se
praznui pentru o pricina ca aceasta: în zilele împaratului Leon cel Întelept în
Constantinopol, spre o duminica, facându-se priveghere de toata noaptea în
sfânta biserica Vlaherna a Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, în întâia zi a
lunii octombrie, si multimea poporului stând înainte, ca la patru ceasuri de
noapte fiind, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos si-a ridicat ochii în sus
împreuna cu ucenicul sau, Fericitul Epifanie, si au vazut pe Împarateasa
cerului, pe ocrotitoarea a toata lumea, pe Preasfânta Fecioara Nascatoare de
Dumnezeu, stând în vazduh si rugându-se, stralucind cu lumina si acoperind pe
popor cu cinstitul sau omofor, înconjurata de osti ceresti si de multime de
sfinti, care stateau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi
erau mai alesi, Sfântul Ioan înaintemergatorul si Evanghelistul
Ioan.
Iar cele cu umilinta graiuri
ale rugaciunii ei catre iubitul sau Fiu si Dumnezeul nostru Iisus Hristos,
acestea s-au auzit:
"Împarate ceresc,
primeste pe tot omul cel ce Te slaveste pe Tine, si cheama în tot locul
preasfânt numele Tau; si unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl
sfinteste, si preamareste pe cei ce Te preamaresc pe Tine, si pe cei ce cu
dragoste ma cinstesc pe mine Maica Ta. Primeste-le toate rugaciunile si
fagaduintele si-i izbaveste din toate nevoile si rautatile".
Stiind si noi pe solitoarea
si pe acoperitoarea noastra, sa nazuim catre dânsa cu umilinta strigând:
"Acopera-ne pe noi cu acoperamântul tau, Preasfânta Fecioara, în ziua rautatilor
noastre; acopera-ne în toate zilele noastre, iar mai ales în ziua cea rea când
sufletul de trup se va desparti, de fata sa ne stai întru ajutor, si sa ne
acoperi pe noi de duhurile cele rele din vazduh, cele de sub cer, si în ziua
înfricosatoarei judecati, sa ne acoperi pe noi întru ascunsul Acoperamântului
tau".
