Acesta era din orasul Betsaida, fecior al unui oarecare Iona evreul, fratele lui Petru, cel dintâi dintre ucenicii lui Hristos. Acesta a fost mai întâi ucenic al lui Ioan înaintemergatorul si Botezatorul. Apoi daca a auzit pe dascalul sau aratând cu degetul si zicând: "Iata Mielul lui Dumnezeu cel ce ridica pacatul lumii", lasându-l pe el a urmat dupa Hristos. Si zicând lui Petru: "Aflat-am pe Iisus cel din Nazaret", l-a atras spre dragostea lui Hristos.

Se afla si altele multe în Sfânta Scriptura despre dânsul. Acestuia, dupa ce a urmat lui Hristos, când a fost dupa înaltarea Lui de au luat sorti apostolul, si au mers care într-o tara, care într-alta, atunci acestui întâi-chemat i-a cazut soarta si a luat Bitinia si Marea Neagra si partile Propontidei si Calcedonul, Bizantul, Tracia, Macedonia si partile cele ce ajung pâna la fluviul Dunarea, Tesalia, Grecia si partile Ahaiei, asemenea si Aminsos, Trapezunta, Iraclia si Amastris. Însa acestea le-a umblat nu asa degraba, cum le trecem cu cuvântul, ci în fiecare tara rabdând multe împotriva si multe lucruri cu nevoi, le-a biruit pe toate cu îndemnul si cu ajutorul lui Hristos. Dintre care cetati aducând una la mijloc, voi lasa pe celelalte celor ce le stiu. Caci mergând acesta la Sinope si propovaduind cuvântul lui Dumnezeu, a suferit multe necazuri si torturi de la cei ce locuiau acolo, pentru ca acei salbatici oameni l-au trântit jos si, apucându-l de mâini si de picioare, l-au tras grapis, si cu dintii l-au scuturat, si l-au batut cu lemne si cu pietre, si l-au lepadat departe de cetate, dar el iarasi s-a aratat cu totul întreg si sanatos de rani, cu harul Învatatorului si Mântuitorului sau.

Deci, sculându-se de acolo a trecut multe cetati si orase, precum: Neocezareea, Samosata, la alani, la abasgi, zichii, bosforiti si hersoniti, apoi s-a întors la Bizant si acolo hirotonind episcop pe Stahie, si colindând celelalte tari, a venit la luminatul Ostrov al Peloponesului si în Paleapatra, primit fiind în gazda de un om anume Sosie, care bolea greu, l-a tamaduit si îndata toata cetatea Patrelor, a venit la Hristos. Si Maximila, femeia proconsulului, fiind vindecata de cumplita boala si dobândind grabnica tamaduire, a crezut în Hristos, împreuna cu preaînteleptul Stratoclis, fratele proconsulului Egheat, si altii multi ce aveau multe feluri de boli s-au tamaduit prin punerea mâinilor apostolului. Pentru aceasta mâniindu-se Egheat, si prinzând pe apostolul Domnului si rastignindu-l cu capul în jos pe o cruce, l-a scos din viata aceasta. Pentru aceasta si el, nedreptul, dreapta rasplatire a luat de la Dumnezeu, caci cazând într-o râpa înalta, s-a risipit. Iar moastele apostolului dupa aceea peste multa vreme au fost mutate la Constantinopol, în zilele împaratului Constantiu, fiul mai-marelui Constantin, prin porunca lui, de Mucenicul Artemie. Si au fost asezate cu ale lui Luca Evanghelistul si cu ale lui Timotei în luminata biserica a Sfintilor Apostoli.