HOME -> EDITORIAL
 

Editorial

Pomenirea Sfintilor si facatorilor de minuni fara de arginti Cosma si Damian, fiii Teodotei celei din Asia.(1 noiembrie)

Pomenirea Sfântului ierarh Nectarie din Eghina, episcop al Pentapolisului.(9 noiembrie)

Pomenirea Sfântului Apostol si Evanghelist Matei.(16 noiembrie)

Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru si Marturisitorul Stefan cel Nou.(28 noiembrie)

Pomenirea Sfântului, slavitului si întru tot laudatului Apostol Andrei, cel întâi chemat.(30 noiembrie)

Pomenirea patimirii Sfintei marii Mucenite Varvara (Barbara) si pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Ioan Damaschin, monahul si preotul.(4 decembrie)

Pomenirea celui între sfinti Parintelui nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, facatorul de minuni.(6 decembrie)

Sarbatoarea Craciunului.(25 decembrie)

Praznuirea Nasterii celei dupa trup a Domnului Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos. (25 decembrie)

Pomenirea Sfântului Apostol, întâiul mucenic si arhidiacon Stefan, unul din cei sapte diaconi.(27 decembrie)

Pomenirea celui între sfinti parintelui nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei. (1 ianuarie)

Boboteaza. (6 ianuarie)

Sfantul Ioan Botezatorul. (7 ianuarie)

Sfintii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan gura de Aur. (30 ianuarie)

Pomenirea Sfântului Apostol si Evanghelist Matei.(16 noiembrie)


 Acest dumnezeiesc apostol, sezând la vama, a auzit pe Domnul zicându-i: "Urmeaza Mie". Si el în ceasul acela a lasat toate si a urmat Domnului, facând gazduire Domnului în casa sa mare, precum spune el însusi în Evanghelia sa. Iar de atunci si în urma a fost împreuna înnumarat cu ceilalti apostoli. Dupa ce a primit puterea Sfântului Duh, în ziua Cincizecimii, si s-a înteleptit cu cele dumnezeiesti, atunci a scris Evanghelia sa pe limba evreiasca; dupa opt ani de la înaltarea lui Hristos, a trimis Evanghelia la evreii cei nou luminati. Si dupa ce a învatat pe parti si pe mideni si le-a asezat lor biserici, si multe minuni a facut, în urma si-a luat sfârsitul prin foc prin cei necredinciosi. Iar când era înca în viata, acest dumnezeiesc apostol, ceilalti împreuna ucenici si apostoli înconjurau fiecare locul si cetatea, ce-i cadea la sorti, propovaduind Evanghelia lui Hristos. Iar acesta la parti aflându-se, s-a suit singur într-un munte si a zabovit acolo, având o singura haina si fara de acoperamânt.
 
Dupa ce a trecut câtva vreme, i s-a aratat lui Dumnezeu ca un prunc, Cel ce a zidit din pamânt pe om, si, întinzându-Si dreapta Sa, a dat apostolului un toiag si i-a zis: "Ia aceasta si, pogorându-te din munte si mergând la cetatea Mirmina, sadeste toiagul acesta înaintea usii bisericii de acolo, unde facând radacini si înaltându-se din mâna Mea cea dreapta, se va face copac mult-roditor; si din vârful crengilor sale se va pogorî mursa de miere, iar din radacina sa va iesi izvor de apa, cu care spalându-se oamenii cetatii, cei cu mintea de fiara, si din mursa copacului împartasindu-se, li se vor îndulci simtirile si vor înceta a mai face faradelegi.

Atunci Matei, primind cu cucernicie toiagul cel dat de Domnul, s-a pogorât din munte si s-a dus la Mirmina. Iar femeia împaratului partilor, Fulvana cu numele, având demon viclean, a întâmpinat pe apostol împreuna fiind ea cu fiul si cu fiica-sa, care si acestia erau tinuti de duhuri necurate. Si toti, cu glasuri aspre si cu saltari salbatice, strigau în preajma apostolului, zicând: "Cine te-a silit ca sa vii aicea si la locurile noastre? Sau cine este Cel ce ti-a dat tie toiagul acesta spre pierzarea noastra?" Atunci apostolul lui Hristos cu glas linistit a certat duhurile cele necurate, iar pe cei ce patimeau si se aflau în zbuciumari i-a vindecat si i-a facut pe ei sa urmeze lui cu buna rânduiala si cu minte.

Iar episcopul cetatii aceleia, Platon cu numele, aflând de venirea sfântului, a iesit afara împreuna cu clerul si l-a întâmpinat, si amândoi împreuna au intrat în cetate înaintea tuturor. Atunci apostolul, înfigând toiagul în pamânt, a slavit pe Dumnezeu, Cel ce i s-a aratat lui ca un prunc si i-a poruncit sa faca aceasta. Si, o, minune!, îndata toiagul cel uscat a prins radacina si a facut crengi si roada a dat, care pica mursa de miere, precum a zis Domnul. Lânga radacina copacului s-a facut o fântâna, ce izvora apa prea curata si prea dulce, încât toti cei ce treceau pe acolo s-au spaimântat de aceasta minune. Si fiindca vestea aceasta s-a împrastiat în toate partile cetatii, alergau împreuna multimile ca sa vada minunea. Cei care gustau din dulceata copacului si se spalau cu apa din izvor lepadau îndata toata nebunia si cruzimea cea salbatica din sufletul lor, pe care o aveau cu înselaciune din pricina închinarii la idoli.

Dar multe patimind de la împarat, apostolul Domnului prin foc si-a primit sfârsitul. În urma însa, a facut pe împaratul sa se întoarca la credinta lui Hristos prin minunea ce au facut moastele lui. Împaratul, botezându-se, a luat numele Matei si a zdrobit idolii, a înduplecat pe supusii sai si au crezut toti în Hristos. Apoi si episcop facându-se, a lasat dupa moarte episcopia fiului sau, dupa asezamântul ce prin vedenie i-a facut lui dumnezeiescul apostol.