Sfintii Facatori de Minuni si Doctori fara Arginti Cosma si Damian împreuna cu mama lor Teodota erau din Asia Mica (dupa unii, din Mesopotamia). Tatal lor care era necredincios a murit când ei erau înca copii. Mama i-a crescut în evlavia crestina. Prin exemplul vietii ei si prin citirea cartilor sfinte, Sf. Teodota a pastrat puritatea vietii copiilor ei prin respectarea poruncilor lui Dumnezeu, ajutîndu-i sa devina barbati virtuosi si drepti. Educati si formati ca doctori, ei au primit în dar harul vindecarii trupurilor si sufletelor bolnave prin puterea rugaciunii. Ei vindecau chiar si animale. Din iubire curata fata de Domnul si fata de semeni ei nu luau niciodata plata pentru serviciile lor, respectînd porunca Mântuitorului Nostru Iisus Hristos care a spus: "În dar ati luat, în dar sa dati" (Mt. 10:8). Faima Sf. Cosma si Damian s-a raspândit în toata regiunea si oamenii i-au numit doctori fara de arginti.

Odata, sfintii au fost chemati la capatâiul unei femei foarte grav bolnave, pe nume Paladia, care nu a mai gasit vindecare la nici un doctor. Cei doi sfinti, numai prin credinta si puterea rugaciunii au reusit sa o vindece pe Paladia, care s-a sculat perfect sanatoasa si a dat slava lui Dumnezeu. Dorind sa-i rasplateasca pentru binele facut, Paladia s-a îndreptat spre Damian, aratîndu-i trei oua si zicînd: "Ia acest dar în numele Sfintei Treimi Datatoare de Viata, Tatal, Fiul si Duhul Sfânt." Auzind numele Sf. Treimi doctorul fara de arginti nu a îndraznit sa refuze. Când a auzit Cosma întâmplarea, s-a întristat crezînd ca facînd aceasta fratele sau a încalcat porunca.

Pe patul de moarte, el a cerut ca fratele sau sa nu fie înmormântat lânga el. Sf. Damian s-a stins si el din viata la scurt timp si toti se întrebau unde va fi îngropat. Dar Dumnezeu a facut o minune printr-o camila, pe care "doctorii" au vindecat-o si care glasuind cu voce omeneasca le-a spus sa nu se îndoiasca si sa-l puna pe Damian lânga Cosma pentru ca Damian nu a acceptat ouale de la femeie drept plata ci din respect pentru numele lui Dumnezeu. Sfintele trupuri ale doctorilor fara arginti au fost îngropate împreuna în Thereman (Mesopotamia). Dupa moartea lor s-au înfaptuit multe minuni.

În Thereman, aproape de biserica Sfintilor Cosma si Damian, traia un om pe nume Malchus. Într-o zi el a plecat în calatorie, lasîndu-si femeia singura pentru o perioada destul de lunga de timp. Înainte sa plece el s-a rugat la biserica "doctorilor fara de arginti" sa aiba grija de nevasta lui. Dar vrajmasul omului a luat chipul prietenului lui Malchus uneltind uciderea femeii. El i s-a aratat femeii spunîndu-i ca l-a trimis barbatul ei sa o ia si sa o duca acolo unde era el. Crezîndu-l, ea s-a dus cu el si când au ajuns într-un loc pustiu vrajmasul a vrut sa o omoare. Vazînd pericolul care o pastea, femeia s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu sa o ajute.

Atunci au aparut doi barbati înfricosatori care l-au alungat pe diavol si acesta a cazut de pe o stânca. Cei doi au condus-o pe femeie acasa unde ajungînd ei, ea s-a închinat si i-a întrebat cum le este numele ca sa le poata multumi toata viata. Ei au raspuns ca sunt slujitorii lui Dumnezeu, Cosma si Damian, dupa care s-au facut nevazuti.

Tremurînd de uimire si bucurie, ea a povestit la toata lumea minunea si a mers la icoana binefacatorilor ei rugîndu-se si multumind lui Dumnezeu. De atunci, cei doi sfinti sunt considerati protectori ai sfinteniei casniciilor crestine, precum si datatorii de armonie în viata sotilor. Sarbatorirea lor se face pâna si în Rusia din vremuri stravechi.

Sfintii Doctori fara Arginti Cosma si Damian din Asia Mica nu trebuie confundati cu Sfintii Cosma si Damian din Roma (praznuiti la 1 iulie) sau cu Sfintii fara de Arginti din Arabia (praznuiti  la 17 octombrie).

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintelor Mucenite femei Chiriena si Iuliana.

Acestea au patimit pe vremea împaratului Maximian. Si era Chiriena de la Tars, din eparhia Ciliciei, iar Iuliana era din cetatea rosonilor. Deci fiind prinse si constrânse de guvernatorul Marchian, nu s-au lepadat de Hristos. Pentru aceea Chirienei i-au ras capul si ostasii fara de omenie o purtau despuiata prin cetatea Tarsului, înconjurând-o de patru ori. Si aducând-o la cetatea rosonilor, au aruncat-o în foc cu Sfânta Iuliana. Si asa si-au savârsit mucenicia lor.