La acestia care alta pricina mai mare de lauda ar putea cineva sa gândeasca a afla, afara de marturisirea si chemarea Domnului.

De vreme ce pe unul l-a fericit, si l-a numit piatra, asupra caruia zice ca a întarit Biserica (adica asupra marturisirii lui); iar pentru celalalt (adica pentru Pavel) a zis ca va sa fie vas alegerii, si-i va purta numele Lui înaintea tiranilor si a împaratilor. Însa Sfântul Petru era frate lui Andrei cel întâi-chemat, tragându-se dintr-un oras mic si neînsemnat, adica din Betsaida, feciorul lui Iona, din neamul lui Simeon, pe vremea arhiereului Ircan. Traind cu mare lipsa si saracie, îsi tinea viata cu osteneala mâinilor sale. Murind tatal sau Iona, atunci Simon casatorindu-se, si-a luat femeie pe fiica lui Aristobul, fratele lui Varnava apostolul, si a nascut fii, iar Andrei a ramas întru curatie.

 

Deci pe vremea în care era Ioan la paza în temnita, mergând Iisus la lacul Ghenizaretului, si aflând pe Andrei si pe Petru unde-si întindeau navodul si mrejele, i-a chemat si îndata au urmat dupa Dânsul. Dupa aceea propovaduind Petru Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Capadocia, Asia si în Bitinia, s-a pogorât pâna la Roma. Si pentru ca a biruit cu minunile pe Simon vrajitorul, împaratind acolo Nero, a fost rastignit cu capul în jos, precum el însusi a cerut si si-a primit fericitul sfârsit. El era la chipul fetei alb, putin cam galben, plesuv si des la parul ce-i ramasese, cam crunt la ochi si rosu, carunt la cap si la barba, cu nasul cam lungaret, cu sprâncenele înalte, la vârsta om de mijloc, drept la stat; se pornea îndata împotriva nedreptatii, din râvna dumnezeiasca. Spre cei ce veneau la pocainta era iertator, si lesne a schimba si a muta hotarârile si judecatile cele mai dinainte.

Iar Sf. Pavel, si el era evreu, din neamul lui Veniamin, dintre farisei, fiind învatat de Gamaliel, si instruit desavârsit în Legea lui Moise. Locuia în Tars, care fiind fierbinte iubitor Legii, jefuia si strica Biserica lui Hristos, si cu a lui voie si sfat a fost omorât întâiul mucenic Stefan. Cunoscându-se de Dumnezeu în amiaza zilei, si orbindu-i-se vederea, i s-a trimis glas dumnezeiesc din cer, prin care a fost trimis catre Anania, vechiul ucenic al Domnului, ce locuia în Damasc; si acela învatându-l, l-a botezat. Si fiindca s-a facut vas alegerii, a purces, ca si cum ar fi zburat cu aripi, de a înconjurat si a cuprins toata lumea; si ajungând la Roma, si învatând pe multi, si-a savârsit viata acolo, taindu-i-se capul din porunca împaratului Nero pentru marturisirea lui Hristos, în urma lui Petru.

 

Si se spune ca din taierea aceea a curs sânge si lapte. Si macar ca fericitul Pavel s-a savârsit mai pe urma lui Petru, moastele lor însa tot la un loc s-au pus. Fericitul apostol Pavel era si el plesuv la cap, vesel la cautatura, cu sprâncenele plecate în jos, alb la fata, barba îi era cam lunga cu cuviinta, cu nasul rotund si cuvios, la toata fata împodobit, cam carunt la cap si la barba, om sanatos cu virtutea, putin cam scurt la trup, întelept, plin de daruri, cu cuviinta obiceiurilor sale si cu taria cuvintelor sale, si cu dumnezeiasca putere tragea pe cei ce mergeau la dânsul. Însa amândoi corifeii apostoli erau plini de Duhul Sfânt si de dumnezeiescul har. Si se face praznuirea lor în biserica Sfintilor Apostoli cea mare, si la Orfanotrofion, si în cinstita biserica a Sf. Apostol Petru ce este aproape de sfânta biserica cea mare, si la toate cele de pe alocuri sfintele lui Dumnezeu biserici.