HOME -> EDITORIAL
 

Editorial

Sfintii 40 de Mucenici (9 martie)

Pomenirea sfântului sfintitului mucenic Antipa, episcopul Pergamului (11 aprilie)

Intrarea Domnului in Ierusalim - Duminica Floriilor (9 aprilie)

Sfintele Pasti (16 Aprilie) si Saptamana Luminata

Izvorul Tamaduirii (21 aprilie)

Pomenirea sfântului si maritului marelui mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta (23 aprilie)

Pomenirea sfântului apostol si evanghelist Marcu (25 aprilie)

Sfintele Pasti si Saptamana Luminata, culmea spiritualitatii ortodoxe

invierea

“Învierea Ta Hristoase, îngerii o lauda în ceruri si pe noi pe pamânt ne învredniceste, cu inima curata sa Te marim”.

Învierea Domnului reprezinta centrul de gravitatie si axa lumii. Ea este baza pe care se sprijina întregul edificiu al religiei crestine, fundamentul credintei, al spiritualitatii noastre. Cuvântul “Pasti”, “Pasca”, este de provenienta ebraica, însemnând trecere. La Pasti, evreii îsi aminteau cu sarbatorire de trecerea prin Marea Rosie spre libertatea din pamântul fagaduintei (Canaan). Noi crestinii, serbam Pastile în amintirea rascumpararii neamului omenesc, prin Patimile, Moartea si Învierea lui Hristos, a Mielului nevinovat si preacurat, Care a luat pacatele lumii, în amintirea mântuirii noastre din robia diavolului si a pacatului.

Pastile sunt cea mai veche sarbatoare crestina. Ele au început a fi serbate imediat dupa Învierea lui Hristos, fiind praznuite de Apostoli, care au îndemnat pe credinciosi sa le serbeze si ei. “Drept aceea, sa praznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul rautatii si al viclesugului, ci cu azimile curatiei si ale adevarului” (I Corinteni, 5, 8), spunea Sfântul Apostol Pavel, adresându-se crestinilor din Corint. Praznicul Învierii întrece cu stralucirea solemnitatii serviciului sau toate celelalte sarbatori ale anului.

Penticostarul începe cu rânduiala de slujba pentru ziua de Pasti, cu Utrenia Pastilor, care e aceeasi pentru fiecare zi a saptamânii luminate. Singura deosebire la Utrenia din Saptamâna luminata este ca pentru fiecare zi doar laudele (hvalitele) sunt deosebite, restul fiind la fel.

Utreniei din ziua de Pasti îi premerge o mica slujba de Înviere care începe cu ocolirea bisericii si se face în totalitate în afara locasului de cult. Aceasta slujba premergatoare se face numai în ziua de Pasti.

Cea de-a doua rânduiala de slujba din Penticostar, în Saptamâna luminata, si de altfel pentru tot restul Penticostarului este rânduiala Vecerniei. In saptamâna luminata, Vecernia se deosebeste de la o zi la alta prin stihirile de la “Doamne strigat-am”, care sunt cele de sâmbata seara de la cele opt glasuri, cu exceptia glasului al saptelea, pentru fiecare zi fiind rânduite stihirile unui glas, începând cu glasul al doilea, care e la Vecernia din ziua de Pasti si la laudele de luni din Saptamâna luminata. Textele din Penticostar rânduite în vederea sfintelor slujbe de Pasti si din toata Saptamâna luminata si sfintele slujbe realizate pe baza acestor texte sunt izbucniri si revarsari de bucurie, sunt bucuria în actiune.

La Pasti si în vremea Saptamânii luminate, la Utrenie, Sfânta noastra Biserica nu are nimic altceva de spus decât bucuria izvorâta din mormântul datator de viata al Mântuitorului celui ce a înviat. Bucuria aceasta o vestesc si o traiesc credinciosii si la slujbele înmormântarii, când se întâmpla ca o astfel de slujba sa se faca la Pasti si în Saptamâna Pastilor, caci în aceasta saptamâna de se va întâmpla sa se faca slujba de înmormântare, în loc de oricare din cele patru slujbe de înmormântare - a mirenilor, a preotilor si a diaconilor de mir, a pruncilor, sau a calugarilor - se face slujba înmormântarii din Saptamâna luminata, care nu este altceva decât Utrenia din ziua de Pasti. Tot Utrenia din ziua de Pasti e si cadrul slujbei de sfintire a apei, când aceasta slujba se face în Saptamâna luminata.

De observat ca la Pasti si în toata Saptamâna luminata, în cuprinsul slujbelor nu se pomenesc pacatele, nici nu se fac cereri de iertare, nici nu se citesc psalmi. Totul e o praznuire în care apar doar doua cereri, amândoua privind o si mai mare angajare în trairea celor ce tin de sarbatorire. Astfel, când se înconjoara biserica înainte de începutul Utreniei din ziua de Pasti se cânta, repetându-se staruitor urmatoarele cuvinte în care e cuprinsa si o cerere.

“Învierea Ta Hristoase Dumnezeule,îngerii o lauda în ceruri, si pe noi, pe pamânt, învredniceste-ne, cu inima curata sa Te marim”.

A doua cerere din cuprinsul Utreniei de Pasti priveste Pastile din vesnicie si trairea pascala cea mai presus de lume, caci zicem:

“O Pastile cele mari si preasfintite Hristoase! O, Întelepciunea si Cuvântul lui Dumnezeu si Puterea! Da-ne noua sa ne împartasim cu Tine mai adevarat, în ziua cea neînserata a împaratiei Tale”.

Amândoua aceste cereri privesc progresul în trairea evenimentelor de la Pasti, ele fiind legate de sarbatoarea Sfintei Învieri.

1. Cuvinte de la Pasti despre Pasti

Dintre toate sarbatorile din anul bisericesc, în Ortodoxie, Pastile sunt singura sarbatoare la care se fac afirmatii despre sarbatoarea însasi. Numai la Pasti, în timpul slujbei, sunt cuvinte despre Pasti. Numai la Pasti sunt exclamatii despre Pasti, care se intercaleaza în atmosfera de bucurie specifica Pastilor. Astfel una din cântarile de la slujba de Pasti se ocupa în chip deosebit de Pasti, caci glasuieste:

“Pastile cele sfintite,Pastile cele noua si sfinte, Pastile cele de taina, Pastile cele cinstite, Pastile Hristos Izbavitorul, Pastile cele fara prihana, Pastile cele mari, Pastile credinciosilor, Pastile care au deschis noua portile raiului, Pastile cele ce sfintesc pe toti credinciosii, astazi noua s-au aratat”.

Intr-o alta stihira din aceeasi serie, se adauga în acelasi sens:

“Pastile cele frumoase, Pastile Domnului, Pastile; Pastile cele preacinstite noua ne-au rasarit; Pastile cu bucurie unul pe altul sa ne îmbratisam; O Pastile, izbavire de întristare!”

Ne sunt cunoscute apoi si afirmatii ca acestea: “Pastile lui Dumnezeu cele mântuitoare”, “Pastile cele vesnice”, “Pastile cele curatitoare”.

Sirul acestor cuvinte de la Pasti despre Pasti începe cu exclamarea: “Pastile Domnului, Pastile”! si cu lamurirea: “Ca din moarte la viata si de pe pamânt la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cântam cântare de biruinta”.

invierea 2. Ce sarbatorim la Pasti?

Stim ca Pastile sunt mari si sfinte si sfintite si prea cinstite si mântuitoare si vesnice, si e firesc sa ne întrebam: Ce se praznuieste în ziua de Pasti sau la sarbatoarea Pastilor, ce trebuie sa întelegem prin cuvântul Pasti? Un raspuns lamurit la aceasta întrebare ni-l da Sinaxarul din ziua de Pasti, unde citim: “In Sfânta si Marea Duminica a Pastilor praznuim Învierea cea datatoare de viata a Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Numim sarbatoarea de azi Pasti dupa cuvântul care în vechiul grai evreiesc însemneaza trecere; fiindca aceasta este ziua în care Dumnezeu a adus lumea dintru nefiinta întru fiinta. Intru aceasta zi smulgând Dumnezeu pe poporul Israelitean din mâna Faraonului, l-a trecut prin Marea Rosie si tot în aceasta zi, S-a pogorât din ceruri si S-a salasluit în pântecele Fecioarei. Iar acum, smulgând tot neamul omenesc din fundul iadului, l-a suit la cer si l-a adus iarasi la vechea vrednicie a nemuririi... Drept aceea, bucurându-ne peste fire, praznuim cu stralucire, Învierea, închipuind bucuria cu care s-a îmbogatit firea noastra prin îndurarea milostivirilor lui Dumnezeu”.

La slujba de Pasti în care e cuprins si Sinaxarul pomenit, cu privire la praznuirea de Pasti se spun urmatoarele: “Praznuim omorârea mortii, sfarâmarea iadului si începatura altei vieti vesnice”. Aceasta stiind-o, nu ramânem numai la praznuirea propriu zisa, ci adaugam la ea si lauda din partea noastra, adusa Pricinuitorului: “...Si saltând laudam pe Pricinuitorul, pe Unul cel binecuvântat, Dumnezeul parintilor si preaslavit”.

Omorârea mortii, sfarâmarea iadului si începatura altei vieti vesnice a realizat-o Mântuitorul prin Învierea Sa din morti. O marturisim si aceasta tot la slujba de Pasti, când vorbind cu Domnul cel ce a înviat, zicem:

“Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pamântului si ai sfarâmat încuietorile cele vesnice, care tineau pe cei legati, Hristoase; si a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt “.

In aceeasi ordine de idei vorbim cu Domnul Hristos si rostind sau cântând Condacul praznicului:

“De Te-ai si pogorât în mormânt, Cela ce esti fara de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit si ai înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând femeilor Mironosite: Bucurati-va! si Apostolilor Tai pace daruindu-le, Cela ce dai celor cazuti sculare”.

Si pentru ca la Pasti în mod principal avem în vedere Învierea lui Hristos, si pe Hristos cel înviat, staruim în vestirea ca:

“Hristos a înviat din morti cu moartea pe moarte calcând si celor din mormânturi, viata daruindu-le”.

Pe scurt, la Sfintele Pasti, luarea aminte ne este la Învierea Domnului Hristos cel ce a înviat, iar prin Învierea Sa a nimicit moartea, a sfarâmat iadul si a pus temelia unei vieti noi, izvorâte din Învierea Sa.

3. Jertfa si Înviere

Asumându-si prin Întruparea Sa întreaga umanitate, Hristos a restaurat-o prin a Sa Moarte - Înviere. Învierii Lui îi premerg Rastignirea si Patimirile, urmate de Moartea pe cruce, sfârsitul care era totodata un început. Hristos a primit “starea de ultima desavârsire ca om pentru a reveni la viata fara de sfârsit nu prin puterea omeneasca, ci prin taria ce o avea sufletul Lui de la Dumnezeu, dupa ce-l pregatise pentru aceasta. Cu cât a primit aceasta stare de patimire mai de buna voie, cu atât se arata mai în stare sa o învinga în Sine si în cei ce vor face la fel din credinta în El”. In lumina Învierii Patimile, Rastignirea si Moartea lui Iisus sunt si ramân cu valoarea de jertfa ispasitoare pentru mântuirea oamenilor. Aceasta o înteleg, o cugeta si o traiesc credinciosii mai cu seama la Pasti, când sunt chemati sa cinsteasca nu numai Învierea Domnului ci si Patimirile Lui care au dus la Înviere. In acest înteles se spune la Pasti de trei ori:

“Învierea lui Hristos vazând, sa ne închinam Sfântului Domnului Iisus, Unuia celui fara de pacat. Crucii Tale ne închinam Hristoase si Sfânta Învierea Ta o laudam si slavim;ca Tu esti Dumnezeul nostru, afara de Tine pe altul nu stim, numele Tau numim.

Veniti toti credinciosii sa ne închinam Sfintei Învierii lui Hristos; ca iata a venit prin cruce bucurie la toata lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, laudam Învierea Lui; ca rastignire rabdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat”.

Cea dintâi chemare care se face în aceasta stihira e chemarea la închinare catre Domnul Hristos cel înviat, caci se zice: “Învierea lui Hristos vazând sa ne închinam Sfântului Domnului Iisus, Unuia celui fara de pacat”, dar nu ramânem numai la Învierea Domnului, ci stiind ca prin moartea Sa, Hristos ne-a eliberat de toate piedicile, transformând moartea în “trecere” catre viata, avem în vedere si Jertfa Lui mântuitoare cuprinsa în Crucea facatoare de viata, de vreme ce zicem: “Crucii Tale ne închinam Hristoase si Sfânta Învierea Ta o laudam si o marim”. De la Hristos cel înviat, gândul ni se îndreapta spre Hristos cel rastignit. Gândul la Învierea Domnului ne duce la Domnul Hristos care a înviat, iar Învierea Domnului pune în valoare si da sens sfintelor Patimiri ale Mântuitorului. Amândoua acestea le cuprinde Crucea Mântuitorului, caci ea nu înfatiseaza doar jertfa de bunavoie a lui Hristos, ci înfatiseaza deopotriva si sfânta Sa Înviere, fiind si semn al biruintei prin Înviere.

De aceea putin mai departe citim si rostim: “Veniti toti credinciosii sa ne închinam Sfintei Învierii lui Hristos, ca iata a venit prin cruce bucurie la toata lumea”. In aceste cuvinte este înca o afirmare si o confirmare a faptului ca între Învierea Domnului si Patimirea Lui exista o legatura de nedezlegat, care se pune în evidenta în fata tuturor credinciosilor chemati la închinarea fata de Cel ce a înviat, dar si la considerarea Crucii prin care s-a dat bucurie noua si la toata lumea. In sfârsit, în aceasta stihira se mai afirma înca o data legatura dintre Înviere si Rastignire, devreme ce se spune: “Totdeauna binecuvântând pe Domnul laudam Învierea lui, caci rastignire rabdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat”. E bine sa se stie si sa se retina ca stihira la care ne-am referit este rânduit sa se rosteasca la sfintele slujbe în fiecare din cele patruzeci de zile de praznuire pascala, precum si, cu câteva exceptii, în fiecare duminica la slujba Utreniei, nemijlocit dupa citirea Evangheliei vestitoare a Învierii Domnului Hristos. Desigur aceasta se face cu scopul precis, de a se pune în evidenta legatura dintre Înviere si Jertfa, dintre patimirea Domnului si biruinta Lui prin Înviere.

4. În fata Mântuitorului înviat

“In ziua învierii Cuvântul însusi este contemplat”. Toata slujba de Pasti si din întreaga Saptamâna luminata e pentru credinciosi un fericit prilej de a se sti, de a se simti, si de a trai în prezenta Mântuitorului înviat din morti. Învierea din morti a lui Hristos e evenimentul pe care îl avem în vedere la Pasti, nu ca pe un eveniment din trecut, ca pe un eveniment care s-a sfârsit si si-a împlinit rostul, ci ca pe un eveniment prezent si viitor, nu prin repetare ci prin trairea lui. Învierea lui Hristos la Pasti nu e un eveniment de odinioara dintr-un trecut îndepartat, ci e o realitate adusa pâna la noi, pâna în fata noastra, asa cum si Domnul Hristos, biruitorul mortii si al iadului este si El în fata noastra, cu toate biruintele Lui. Asa se face ca la Pasti, condusi de Penticostar, putem spune cuvinte ca acestea:

“Astazi este mântuirea lumii,ca a înviat Hristos ca Cel atotputernic”.

“Sa mânecam cu mânecare adânca, si în loc de mir cântare sa aducem Stapânului; si sa vedem pe Hristos, Soarele Dreptatii, tuturor viata rasarind”.

Stând în continuare în fata Domnului Hristos înviat, avem ocazia sa-i spunem la slujba bucuriei, prilejuita de praznuirea Învierii:

“Pazind pecetile întregi, Hristoase, ai înviat din mormânt, Cela ce n-ai stricat cheile Fecioarei cu nasterea Ta, si ne-ai deschis noua portile raiului”.

In acelasi sens vorbind mai departe cu Domnul Hristos în ziua praznuirii Învierii Sale din morti, spunem:

“Mântuitorul meu,ca un Dumnezeu pe Tine însuti de voie aducându-Te Tatalui, jertfa vie si nejertfita, ai înviat pe Adam împreuna cu tot neamul, sculându-Te din mormânt”.

Învierea Domnului, chiar si ca eveniment întâmplat în trecut, o avem în vedere, condusi de cântari ca aceasta:

“Venit-au mai înainte de dimineata cele ce au fost cu Maria, si aflând piatra rasturnata de pe mormânt, auzit-au de la înger: pentru ce cautati între cei morti ca pe un om, pe Cela ce este întru lumina cea pururea fiitoare? Vedeti giulgiurile cele de îngropare; alergati si propovaduiti lumii ca s-a sculat Domnul, omorând moartea; ca este Fiul lui Dumnezeu, Carele mântuieste neamul omenesc”.

Tot cam de aceeasi factura e si Icosul Pastilor în care se spune:

“Pe Soarele cel mai înainte de soare, Carele a apus oarecând în mormânt, întâmpinatu-L-au catre dimineata, cautându-L ca pe o zi, fecioarele Mironosite, si una catre alta strigau: o prietenelor! veniti sa ungem cu miresme Trupul cel de viata purtator si îngropat! Trupul carele a înviat pe Adam cel cazut, carele zace în mormânt. Sa mergem, sa ne grabim ca si Magii si sa ne închinam si sa aducem miruri în loc de daruri, Celui ce nu în scutece, ci în giulgiu a fost înfasurat; si sa plângem si sa strigam: Stapâne scoala-Te! Cela ce dai celor cazuti sculare”.

Desi Icosul ne prezinta Învierea Mântuitorului si cele petrecute în legatura cu ea, ca pe ceva de odinioara, scopul lui este sa ni-L faca prezent pe Domnul Hristos, iar Învierea Lui sa ne-o puna în atentie la vremea praznuirii si pentru totdeauna ca pe ceva ce ne priveste si pe noi, caci s-a întâmplat si pentru noi.

5. Învierea lui Hristos si învierea noastra

“Dar acum Hristos a înviat din morti, fiind începatura a învierii celor adormiti, ca devreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si învierea mortilor, caci precum în Adam toti mor, asa si în Hristos, toti vor învia” (I Corinteni, 15, 20-22). “Pastile sunt un dar, dar si o propunere; la fel precum Învierea lui Lazar prefigura Învierea lui Hristos, tot asa Învierea Mântuitorului o simbolizeaza pe aceea a neamului omenesc în veacul viitor”. Slujba de la Pasti, printre altele ne sta marturie si despre faptul ca Învierea lui Hristos nu are importanta numai pentru El, ci ea e de mare însemnatate si pentru noi, fiind si o garantie pentru învierea noastra. Hristos a înviat pentru ca si noi sa înviem împreuna cu El, Cel ce tainic, continua sa moara si sa învie în fiecare om caruia i-a îmbracat chipul, pâna la sfârsitul timpurilor. Ca Învierea lui Hristos e un fapt real si pentru noi o marturisim când zicem fiecare ca despre sine însusi:

“Ieri m-am îngropat împreuna cu Tine Hristoase, astazi ma scol împreuna cu Tine, înviind Tu; rastignitu-m-am ieri împreuna cu Tine, Însuti împreuna ma proslaveste, Mântuitorule, întru împaratia Ta”.

De altfel toate evenimentele legate de Învierea Domnului Hristos, Învierea însasi si toate roadele ei, toate biruintele câte tin de Înviere au urmari binefacatoare pentru credinciosi:

“Hristos a înviat din morti, cu moartea pe moarte calcând, si celor din morminte viata daruindu-le”, zicem noi la Pasti, punând accent pe legatura dintre Învierea Domnului si învierea credinciosilor, dintre Învierea Mântuitorului si învierea noastra. Învierea lui Hristos a însemnat deplina Lui biruinta “asupra mortii si nu doar o dovada pentru oamenii de pe pamânt, ca moartea nu înseamna sfârsitul total al fiintei. Ea este anticiparea unei asemenea biruinte si pentru noi, deoarece, chiar daca sufletele celor drepti se bucura de o fericire dupa despartirea de trup, cum s-a bucurat si al lui Iisus, starea lor de separatie, arata totusi o stirbire, o descompletare a omului prin moarte, în urma pacatului ereditar. Fericirea la care se duc unele suflete dupa moarte, n-ar fi posibila daca ele n-ar fi destinate învierii, daca acea stare n-ar fi o anticipare a învierii”. Când praznuim omorârea mortii, sfarâmarea iadului, începatura altei vieti vesnice, si când laudam pe Pricinuitorul, pe cel Unul binecuvântat, Dumnezeul parintilor nostii si preaslavit noi ne gândim la acestea ca la ceva ce ne priveste si pe noi, asa încât Învierea Domnului e si învierea noastra. “Temeiul lumii viitoare, înfiintat de Iisus Hristos în persoana Sa prin Înviere, sta în legatura cu lumea aceasta si o influenteaza, pregatindu-o pentru transformarea ei întreaga dupa chipul Lui. Cealalta lume apartine prezentului în Iisus Hristos, în ascunsul actual, dar e si o realitate a viitorului”.

6. Bucurie în lumina

"Este dat omului sa cunoasca în timpul noptii pascale, prin anticipare, viata veacului ce va sa vina, sa patrunda în Împaratia Slavei, Împaratia lui Dumnezeu". "Realitatea viitoare a 'acestei zile' a Prusiei vesnice este actualizata în mod simbolic prin realitatea Învierii". Acum “bucuria se revarsa din inima si lumineaza întreaga noastra fiinta, corpul nostru este usor, mintea noastra recunoscatoare si bucuroasa”. Fiind cu luare aminte la textele de slujba de la Pasti, constatam de la bun început cabucuria Învierii e învaluita în lumina, ca lumina si bucuria apar adeseori împreuna, deoarece Hristos Însusi este lumina, libertate, bucurie, plenitudine de viata. El este realitatea prin excelenta de la Care provin toate acestea.

“Acum toate de lumina s-au umplut: cerul si pamântul si cele dedesupt. Deci sa praznuiasca toata faptura Învierea lui Hristos, întru care s-a întarit “. glasuieste una din stihirile din canonul de slujba de la Pasti si împreuna cu ea si alte cântari ne spun acelasi lucru.

“Sa ne apropiem de Hristos, Carele a iesit din mormânt, ca de un mire si sa praznuim, cei ce suntem purtatori de lumina, cu cetele iubitoare de praznice, Pastile lui Dumnezeu cele mântuitoare”.

Prin irmosul cântarii a noua o invitam si pe Maica Domnului sa ia parte la bucuria noastra, la bucuria Învierii:

“Lumineaza-te, lumineaza-te, noule Ierusalime ca slava Domnului peste tine a rasarit; dantuieste acum si te bucura Sioane; iara tu Curata, Nascatoare de Dumnezeu, veseleste-te întru Învierea Celui nascut al tau”.

La o astfel de lumina unita cu bucurie suntem chemati credinciosii la Pasti, caci se spune:

“Ziua Învierii, popoare sa ne luminam! Pastile Domnului, Pastile! ca din moarte la viata, si de pe pamânt la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cântam cântare de biruinta”.

“Prin Cruce bucuria a penetrat întreaga lume”, dar ca sa putem vedea si întelege bucuria, si sa avem parte de lumina unita cu ea, este necesar sa ne curatim simtirile, dupa cuvântul care zice:

“Sa ne curatim simtirile, si sa vedem pe Hristos stralucind cu neapropiata lumina Învierii; si cântându-I cântare de biruinta, luminat sa-L auzim zicând: Bucurati-va”!

In lumina unor astfel de gânduri întelegem, gândim si traim, cele ce ni se pun înainte prin stihira ce zice:

“Cerurile dupa cuviinta sa se veseleasca si pamântul sa se bucure si sa praznuiasca toata lumea cea vazuta si cea nevazuta; ca a înviat Hristos, veselia cea vesnica”.

Asa este la Pasti, asa este în toata Saptamâna luminata în raiul anului bisericesc, când praznuim Pastile cele vesnice si ne gândim la ziua cea neînserata, raportându-ne la Hristos, veselia cea vesnica.

rastignirea 7. Chemari si îndemnuri ce ni se fac la Pasti

Lumina Învierii Domnului Hristos si toate bucuriile ce tin de ea sunt firesti si de sine întelese în ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim într-însa. Cu toate acestea la slujba de Pasti ni se fac si niste chemari speciale dându-ni-se si unele îndemnuri înmultitoare de bucurie si întaritoare de suflete. Ne sunt cunoscute tuturor cuvintele de chemare:

“Veniti sa bem bautura noua, facuta cu minune, nu din piatra stearpa, ci din mormântul lui Hristos, carele a izvorât izvorul nestricaciunii, întru carele ne întarim”.

O invitatie asemanatoare ni se face la slujba de Pasti când ni se spune:

“Veniti în ziua cea vestita a Învierii, sa ne împartasim din rodul cel nou al vitei, din dumnezeiasca veselie, si din Împaratia lui Hristos, laudându-L pe Dânsul, ca pe un Dumnezeu în veci”.

Tot aici pot fi amintite si îndemnuri ca: “Popoare sa ne luminam” sau “Sa ne curatim simtirile si sa vedem pe Hristos” ori “Sa mânecam cu mânecare adânca si în loc de mir cântare sa aducem Stapânului”, sau “Sa ne apropiem purtatori de lumina de Hristos”, care pot fi socotite si ca îndemnuri si chemari ce ni se fac la Pasti pentru Pasti.

8. Concluzii

Slujba de Pasti si din toata Saptamâna luminata reprezinta gândirea, simtirea si peste tot trairea cea mai înalta pe care o cunoaste Biserica Ortodoxa. Ortodoxia în cea mai înalta cota a ei se cuprinde si se manifesta în slujba de la Pasti si din toata Saptamâna luminata. Slujba de la Pasti cu toate implicatiile ei în gândirea si trairea ortodoxa este culmea spiritualitatii ortodoxe. In acest cadru pregatit de rânduielile de slujba ale Triodului, credinciosii ortodocsi se întâlnesc cu Domnul Hristos cel înviat, cu biruitorul mortii si al iadului, cu Cel ce a calcat cu moartea pe moarte. La slujba de la Pasti avem în câmpul cunostintei noastre pe Domnul Hristos “Veselia cea vesnica”, “Soarele dreptatii”, pe “Cel ce este întru lumina cea pururea fiitoare”, “Izvorul nestricaciunii”, “Lumina cea fara de ani”. La slujba de la Pasti praznuim “Pastile cele de taina”, “Pastile cele curatitoare”, “Pastile cele vesnice”, “Pastile care au deschis noua usile raiului”, pe Hristos însusi, “Pastile cele mari si prea sfintite”, “Pastile cele ce sfintesc pe toti credinciosii”, preînchipuim praznuirea cea din vesnicie, din “ziua cea neînserata” a Mântuitorului nostru. Fiind o anticipare a praznuirii din împaratia lui Dumnezeu, slujba de la Pasti, cu toate ale ei, este culmea spiritualitatii ortodoxe. Ea însa, nu este si nu ramâne singura modalitate de manifestare a credintei si vietii ortodoxe, nu este si nu ramâne singurul chip de spiritualitate ortodoxa, ci doar cea mai înalta culme a acestei spiritualitati, precedata si urmata de celelalte moduri de spiritualitate, legate de diferitele evenimente sarbatorite în cadrul Bisericii noastre Ortodoxe de-a lungul unui an bisericesc. In cuprinsul unui an bisericesc, numai o saptamâna este Saptamâna luminata, numai Pastile sunt Pasti, numai spiritualitatea de Pasti e culmea spiritualitatii ortodoxe. Dar acestea nu pot exista nici ca gândire, nici ca traire fara celelalte chipuri de gândire si de manifestare a evlaviei ortodoxe, câte mai sunt pe parcursul unui an bisericesc. Daca ar zice cineva, cum a zis Sfântul Apostol Petru pe muntele Schimbarii la Fata: “Bine este noua a fi aici”, într-adevar, este bine sa fim aici, în acest cadru sarbatoresc de la Pasti. Insa numai traind toate momentele care tin de mântuire, putem nadajdui sa participam la trairea si la bucuria de la Pasti. E drept ca Învierea Domnului Hristos se praznuieste într-un anumit fel, doar cu câteva exceptii, în fiecare duminica, fiecare duminica fiind si o traire si o praznuire de Pasti, dar Pastile sunt o sarbatoare unica între alte sarbatori, iar spiritualitatea de la Pasti e unica între alte chipuri de spiritualitate ortodoxa. In cadrul Penticostarului sunt mai multe chipuri de slujba, legate de mai multe sarbatori, iar slujbele ce se fac în aceasta perioada aduc în viata credinciosilor gânduri, simtiri si trairi potrivite cu evenimentele sarbatorite. Slujbele sfinte din vremea Penticostarului sunt întrupari ale rânduielilor de slujba corespunzatoare cu evenimentele de mântuire sarbatorite, iar trairea ortodoxa pe temeiul sfintelor slujbe, trairea evenimentelor sarbatorite, este o întrupare în om a sfintelor slujbe care aduc în actualitatea credinciosilor evenimentele care se sarbatoresc.

Sa luam aminte: Spiritualitatea ortodoxa cea cu multe chipuri are în centrul ei spiritualitatea Sfintelor Pasti, care este si ramâne culmea spiritualitatii ortodoxe, dar aceasta numai pentru ca exista si alte chipuri de spiritualitate ortodoxa, alte chipuri de evlavie în Ortodoxie. Pastile au deschis noua usile raiului, iar celelalte sarbatori ne deschid calea catre Pasti si catre Pastile cele vesnice.

(Ieromonah Serafim Patrunjel)