HOME -> EDITORIAL
 

Editorial

Pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Eufrosina, fiica lui Pafnutie Egipteanul. (25 septembrie)

Pomenirea mutarii la Domnul a Sfântului slavitului Apostol si Evanghelist Ioan Teologul. (26 septembrie)

Pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Grigorie. (30 septembrie)

Aflarea capului Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul

Acoperamântului Preasfintei noastre de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria (1 Octombrie).

Cuvioasa Maica noastra Parascheva cea Noua. (14 octombrie).

Pomenirea Sfântului slavitului Marelui Mucenic Dimitrie (Dumitru), izvorâtorul de mir si facatorul de minuni, din Tesalonic. (26 ctombrie).

Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Dimitrie cel nou de la Basarabi. (27 Octombrie).

Pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Eustatie si Teopista, sotia lui, si doi fii ai lor: Agapie si Teopist. (20 septembrie)

Constantin cel Mare, întâiul împarat al crestinilor, avea razboi, precum zic unii din istorici, la Roma împotriva lui Maxentiu, pâna a nu lua împaratia. Iar altii zic ca la apa Dunarii împotriva scitilor.

Vazând ca multimea potrivnicilor era mai multa decât oastea lui, era cuprins de nedumerire si frica. Atunci i s-a aratat în amiaza zilei semnul Crucii cu stele pe cer, si litere romane împrejurul Crucii, care si acelea erau închipuite cu stele si ziceau: "Întru aceasta vei birui". Facând numaidecât o cruce de aur, dupa chipul celei ce i se aratase, si poruncind sa fie purtata înaintea ostasilor sai, au dat razboi cu vrajmasii, dintre care cei mai multi au pierit, iar altii au fugit.

Pentru aceasta, gândind întru sine la puterea Celui ce a fost rastignit pe Cruce, si crezând ca Acesta este Adevaratul Dumnezeu si întarindu-se cu Botezul împreuna cu maica-sa, a trimis-o la Ierusalim ca sa gaseasca Crucea lui Hristos. Si a aflat-o ascunsa, împreuna cu celelalte doua cruci, pe care fusesera rastigniti tâlharii; si nu numai crucile, ci si piroanele le-au aflat. Nestiind împarateasa care ar fi Crucea Domnului, s-a aratat aceasta prin minune. O femeie vaduva moarta, de care s-a atins Crucea a înviat; iar celelalte doua cruci ale tâlharilor nu au aratat nici un semn de minune. Atunci împarateasa s-a închinat si a sarutat Crucea, împreuna cu toata suita. Si neputând încapea tot poporul sa se închine s-a rugat ca macar sa o vada. Atunci s-a suit Fericitul Macarie, patriarhul Ierusalimului, si a înaltat deasupra amvonului Cinstita Cruce, si vazând-o poporul, a început a striga: "Doamne miluieste!" Si de atunci a început a se tine sarbatoarea Înaltarii Cinstitei Cruci.