HOME -> EDITORIAL
 

Editorial

Pomenirea taierii cinstitului cap al cinstitului slavitului Prooroc înainte-mergator si Botezator Ioan.(29 august)

Pomenirea punerii în sfânta racla a Cinstitului brâu al Preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei.(31 august)

Inceputul Indictului, adica anul
nou bisericesc.(1 septembrie)


Pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Vavila, arhiepiscopul Antiohiei si a celor împreuna cu dânsul Sfintii trei prunci care prin sabie s-au savârsit. (4 septembrie)

Pomenirea Nasterii Preasfintei Stapânei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria.(8 septembrie)

Pomenirea înaltarii Cinstitei si de viata facatoarei Cruci. Inaltarea Sfintei Cruci. (14 septembrie)

Pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Eustatie si Teopista, sotia lui, si doi fii ai lor: Agapie si Teopist. (20 septembrie)

Pomenirea zamislirii Sfântului slavitului înaintemergatorului si Botezatorului prooroc Ioan. (23 septembrie)

Pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Eufrosina, fiica lui Pafnutie Egipteanul. (25 septembrie)

Pomenirea mutarii la Domnul a Sfântului slavitului Apostol si Evanghelist Ioan Teologul. (26 septembrie)

Pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Grigorie. (30 septembrie)

Pomenirea patimirii Sfintei marii Mucenite Varvara (Barbara).(4 decembrie)


Sfânta Mucenita Varvara a trait pe vremea împaratului Maximian (284-305) la Heliopolis (Helenopont / Helespont). Era fiica unui pagân cu numele Dioscur (sau Dioscor), care o tinea sub paza, într-un turn înalt, din pricina marii ei frumuseti trupesti. Fecioara aceasta credea în Hristos si n-a vrut sa-si ascunda credinta de tatal ei. Odata, când tatal ei a spus sa se faca doua ferestre la o baie pe care o zidea, fiica lui a poruncit sa se faca trei. Întrebata fiind pentru ce a dat porunca aceasta, i-a raspuns ca a facut trei ferestre în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh. La auzul acestor cuvinte tatal ei s-a repezit îndata cu sabia sa o omoare, dar sfânta a fugit si s-a ascuns într-o stânca ce s-a deschis ca prin minune; de acolo s-a dus în munti. Tatal ei a urmarit-o si a gasit-o; a luat-o de cosite si a dat-o domnului tarii aceleia. Înaintea acestuia, Sfânta Varvara a marturisit pe Hristos si a batjocorit pe idoli. De aceea a fost chinuita în multe feluri si în sfârsit ucisa cu sabia de tatal ei, cu mâinile lui. Se spune ca tatal ei, dupa ce a ucis-o, a fost lovit de trasnet pe când cobora din munte si a murit.






Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Ioan Damaschin, monahul si preotul.(4 decembrie)


Sfântul Ioan Damaschin a trait pe vremea împaratului Leon Isaurul si a lui Constantin, fiul acestuia. Era de loc din Damasc, de neam ales, care stralucea în dreapta credinta. Având tata iubitor de fapte bune, a învatat toata stiinta elineasca si a cercetat bine si adâncul Scripturii celei insuflate de Dumnezeu. Pentru credinta în Hristos si-a lasat averea parinteasca si a îmbratisat viata calugareasca împreuna cu fericitul Cosma, care a ajuns mai târziu episcopul Maiumei. Amândoi fusesera învatati de acelasi dascal, tot Cosma cu numele, numit si Asincrit, rascumparat din robie de tatal lui, împreuna cu alti robi. Si pentru ca Ioan si Cosma avusesera parte de un dascal asa de învatat, au ajuns amândoi întelepti. Când Ioan a îmbratisat viata calugareasca, staretul manastirii l-a dat sa învete ascultarea la un batrân întelept în cele dumnezeiesti. Acesta i-a poruncit sa nu cânte nici cea mai neînsemnata cântare dupa mestesugul cântarii muzicale pe care îl cunostea. Ioan a îndeplinit fara împotrivire multa vreme porunca. Se spune însa ca Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu s-a aratat în vis batrânului si i-a spus sa îngaduie ucenicului sau Ioan sa alcatuiasca imne si cântari spre slava Celui nascut fara de samânta din ea si spre folosul celor ce sunt datori sa o mareasca din adâncul inimii. Lucru pe care l-a si facut, punând acest temei scrierilor sale.

Fericitul Cosma petrecând dar în nevointe pustnicesti, dupa ce a lasat Bisericii multe scrieri, s-a odihnit în pace.

Iar fericitul întru pomenire Ioan, dupa ce prin puterea cuvintelor lui si prin dovezile cele întelepte ale Scripturilor a înfierat ca nimeni altul eresul pagân al iconomahilor, adica al luptatorilor împotriva sfintelor icoane, si dupa ce a lasat Bisericii lui Dumnezeu multe scrieri, în care se gaseste raspuns temeinic aproape la orice întrebare, si-a savârsit viata la adânci batrâneti.