HOME -> EDITORIAL
 

Editorial

Pomenirea taierii cinstitului cap al cinstitului slavitului Prooroc înainte-mergator si Botezator Ioan.(29 august)

Pomenirea punerii în sfânta racla a Cinstitului brâu al Preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei.(31 august)

Inceputul Indictului, adica anul
nou bisericesc.(1 septembrie)


Pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Vavila, arhiepiscopul Antiohiei si a celor împreuna cu dânsul Sfintii trei prunci care prin sabie s-au savârsit. (4 septembrie)

Pomenirea Nasterii Preasfintei Stapânei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria.(8 septembrie)

Pomenirea înaltarii Cinstitei si de viata facatoarei Cruci. Inaltarea Sfintei Cruci. (14 septembrie)

Pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Eustatie si Teopista, sotia lui, si doi fii ai lor: Agapie si Teopist. (20 septembrie)

Pomenirea zamislirii Sfântului slavitului înaintemergatorului si Botezatorului prooroc Ioan. (23 septembrie)

Pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Eufrosina, fiica lui Pafnutie Egipteanul. (25 septembrie)

Pomenirea mutarii la Domnul a Sfântului slavitului Apostol si Evanghelist Ioan Teologul. (26 septembrie)

Pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Grigorie. (30 septembrie)

Duminica Floriilor - Intrarea Domnului in Ierusalim.

„Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului”. (Ioan 12, 13)

Cel dintâi dintre praznicele împaratesti cu data schimbatoare, din cursul anului bisericesc, este Duminica Stilparilor sau a Floriilor, cu o saptamîna înainte de Pasti (ultima duminica din postul Pastilor). Este sarbatoarea care ne aminteste intrarea triumfala a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi (vezi Matei XII, 1 - 10 si Ioan XII, 12 - 18).

Primele mentiuni despre aceasta sarbatoare provin din sec. IV. Pomenesc despre ea: Sf. Epifanie, caruia i se atribuie doua predici la aceasta sarbatoare, pelerina apuseana Egeria (alias Silvia sau Etheria), care, în însemnarile ei de calatorie, descrie felul în care se sarbatorea aceasta duminica la Ierusalim, spre sfârsitul secolului IV când ea viziteaza Tara Sfânta, precum si mari predicatori din sec. al IV-lea, de la care au ramas predici tinute în cinstea acestei zile, ca: Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Ambrozie si Sf. Chirii al Alexandriei, în Apus mentiuni despre existenta acestei sarbatori se gasesc la Sf. Isidor de Sevilla.

În vechime, Duminica Floriilor era începutul saptamînii numite pe atunci a Pastilor; de aceea este numita si Duminica aspirantilor sau a candidatilor la botez, pentru ca în aceasta zi catehumenii mergeau cu totii, cu mare solemnitate, la episcop, spre a-i cere sa fie admisi la botez, iar acesta le dadea sa învete Simbolul credintei. Se mai numea si Duminica gratierilor, pentru ca, în cinstea ei împaratii acordau gratieri. Dupa un obicei stravechi, mentionat chiar în sec. IV de catre pelerina Egeria si generalizat în toata Biserica crestina, se aduc în biserici ramuri de salcie, care sunt binecuvântate si împartite credinciosilor, în amintirea ramurilor de finic si de maslin, cu care multimile au întâmpinat pe Domnul la intrarea Sa triumfala în Ierusalim si pe care noi le purtam în mâini ca semn al biruintei împotriva mortii, câstigata de Domnul prin învierea lui Lazar, savârsita cu o zi mai înainte (Sâmbata Floriilor sau a lui Lazar) si apoi prin învierea Sa însusi.

În vechime, atât la Bizant, cât si la curtile domnesti din Tarile Românesti, Sarbatoarea Floriilor se praznuia cu multa solemnitate. Luau parte împaratii (domnii) cu demnitarii lor, carora li se împarteau faclii aprinse ca si la Pasti. În seara acestei duminici încep în biserici frumoasele slujbe ale deniilor din saptamîna Sfintelor Patimi.