HOME -> EDITORIAL
 

Editorial

Pomenirea patimirii Sfintei marii Mucenite Varvara (Barbara) si pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Ioan Damaschin, monahul si preotul.(4 decembrie)

Pomenirea celui între sfinti Parintelui nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, facatorul de minuni.(6 decembrie)

Sarbatoarea Craciunului.(25 decembrie)

Praznuirea Nasterii celei dupa trup a Domnului Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos. (25 decembrie)

Pomenirea Sfântului Apostol, întâiul mucenic si arhidiacon Stefan, unul din cei sapte diaconi.(27 decembrie)

Pomenirea celui între sfinti parintelui nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei. (1 ianuarie)

Boboteaza. (6 ianuarie)

Sfantul Ioan Botezatorul. (7 ianuarie)

Sfintii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan gura de Aur. (30 ianuarie)

Duminica Floriilor - Intrarea Domnului in Ierusalim.

„Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului”. (Ioan 12, 13)

Cel dintâi dintre praznicele împaratesti cu data schimbatoare, din cursul anului bisericesc, este Duminica Stilparilor sau a Floriilor, cu o saptamîna înainte de Pasti (ultima duminica din postul Pastilor). Este sarbatoarea care ne aminteste intrarea triumfala a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi (vezi Matei XII, 1 - 10 si Ioan XII, 12 - 18).

Primele mentiuni despre aceasta sarbatoare provin din sec. IV. Pomenesc despre ea: Sf. Epifanie, caruia i se atribuie doua predici la aceasta sarbatoare, pelerina apuseana Egeria (alias Silvia sau Etheria), care, în însemnarile ei de calatorie, descrie felul în care se sarbatorea aceasta duminica la Ierusalim, spre sfârsitul secolului IV când ea viziteaza Tara Sfânta, precum si mari predicatori din sec. al IV-lea, de la care au ramas predici tinute în cinstea acestei zile, ca: Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Ambrozie si Sf. Chirii al Alexandriei, în Apus mentiuni despre existenta acestei sarbatori se gasesc la Sf. Isidor de Sevilla.

În vechime, Duminica Floriilor era începutul saptamînii numite pe atunci a Pastilor; de aceea este numita si Duminica aspirantilor sau a candidatilor la botez, pentru ca în aceasta zi catehumenii mergeau cu totii, cu mare solemnitate, la episcop, spre a-i cere sa fie admisi la botez, iar acesta le dadea sa învete Simbolul credintei. Se mai numea si Duminica gratierilor, pentru ca, în cinstea ei împaratii acordau gratieri. Dupa un obicei stravechi, mentionat chiar în sec. IV de catre pelerina Egeria si generalizat în toata Biserica crestina, se aduc în biserici ramuri de salcie, care sunt binecuvântate si împartite credinciosilor, în amintirea ramurilor de finic si de maslin, cu care multimile au întâmpinat pe Domnul la intrarea Sa triumfala în Ierusalim si pe care noi le purtam în mâini ca semn al biruintei împotriva mortii, câstigata de Domnul prin învierea lui Lazar, savârsita cu o zi mai înainte (Sâmbata Floriilor sau a lui Lazar) si apoi prin învierea Sa însusi.

În vechime, atât la Bizant, cât si la curtile domnesti din Tarile Românesti, Sarbatoarea Floriilor se praznuia cu multa solemnitate. Luau parte împaratii (domnii) cu demnitarii lor, carora li se împarteau faclii aprinse ca si la Pasti. În seara acestei duminici încep în biserici frumoasele slujbe ale deniilor din saptamîna Sfintelor Patimi.