Sfântul Nectarie din Eghina (n. 1 octombrie 1846
la Silivri, în Tracia, d. 8 noiembrie 1920 la Atena) a fost episcop de Pentapole
si ctitor al manastirii "Sfânta Treime" din insula Eghina. În 1961 Sfântul Sinod
al Bisericii de Constantinopol l-a proclamat sfânt al Bisericii Ortodoxe,
comemorarea lui facându-se în ziua de 9 noiembrie.
Sfântul
Nectarie s-a nascut într-o familie saraca de pe malul marii Marmara. Parintii
sai, Dimos si Marie Kephala, i-au dat numele de Anastasie. La vârsta de 14 ani a
plecat la Constantinopol ca sa lucreze si sa se scoleasca.
În
1866, la vârsta de 20 de ani, Sfântul Nectarie pleaca în insula Chios ca sa
predea ca învatator. Aici devine calugar, cu numele de Lazar, la 7 noiembrie
1876, în celebra manastire Nea Moni. Un an mai tîrziu a devenit diacon, apoi,
prin generozitatea unui crestin bogat din insula si cu ajutorul Patriarhului
Sofronie al Alexandriei, a putut sa-si completeze studiile la Atena si sa
obtina, în 1885, o diploma a Facultatii de Teologie din capitala Greciei.
Tot
în acest an, 1885, Sfântul Nectarie pleaca la Alexandria (Egipt), unde a fost
hirotonit preot la biserica Sfântul Nicolae din Cairo. Câtiva ani mai târziu, în
1889, a fost hirotonit episcop de Pentapole (episcopie corespunzând în acea
vreme Libiei superioare) de catre Patriarhul Sofronie, care l-a numit si
predicator, secretar patriarhal si reprezentant al sau la Cairo.
Dar
dupa doar un an a fost alungat din Egipt în urma calomniilor unor clerici
invidiosi. A trebuit sa se întoarca la Atena, singur, nebagat în seama,
dispretuit, în mari lipsuri materiale. A ramas câtiva ani predicator
(l891-1894), iar apoi a fost numit director al scolii teologice Rizarios, care
forma viitori preoti. A ramas 15 ani în acest post ecleziastic.
În
1904, la cererea mai multor calugarite, a fondat manastirea "Sfânta Treime" din
insula Eghina, devenita azi unul din marile locuri de pelerinaj din lumea
ortodoxa. În decembrie 1908, la vârsta de 62 de ani, sfântul Nectarie si-a dat
demisia din postul de director al scolii teologice si s-a retras în manastirea
sa din Eghina, unde a ramas pâna la sfârsitul vietii.
A
murit la 8 noiembrie 1920, în urma unui cancer de prostata care l-a chinuit un
an si jumatate. A fost înmormântat în manastirea sa de catre ieromonahul iconar
Sava, care mai târziu a pictat prima icoana a sfântului.
În
1953 moastele sale au fost mutate într-un mormânt mai frumos. Pomenirea mutarii
moastelor sale se face în ziua de 3 septembrie.
Câtiva
ani mai târziu, la 20 aprilie 1961, Patriarhia Ecumenica din Constantinopol a
recunoscut cultul de care se bucura deja sfântul si l-a proclamat sfânt al
Bisericii, cu pomenirea pe 9 noiembrie.