Pe 2 februarie se praznuieste Întâmpinarea Domnului Dumnezeu si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când L-a primit dreptul Simeon în bratele sale.

În aceasta zi Biserica sarbatoreste un eveniment important din viata pamânteasca a Domnului Nostru Iisus Hristos (Luca 2:22-40). Dupa patruzeci de zile de la nasterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la Templul Ierusalimului, centrul vietii religioase a natiunii. Dupa Legea lui Moise (Lev. 12:2-8), femeia care a nascut un prunc de parte barbateasca nu avea voie sa intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu si aducea jertfa Domnului un miel sau un porumbel pentru sacrificiul purificarii. Preasfânta Fecioara, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare deoarece ea a nascut fara stricaciune pe Izvorul Curatiei si Sfinteniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie Legii timpului.

În acea vreme, Parintele si dreptul Simeon (praznuit pe 3 februarie) traia în Ierusalim. Lui i s-a proorocit ca nu va muri pâna nu va vedea pe Mesia cel promis. Prin har de sus, Sf. Simeon s-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioara Maria si Sf. Iosif veneau cu Pruncul Iisus sa împlineasca Legea.

Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe prunc în brate si multumind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la fiecare slujba a vecerniei: "Acum slobozeste pe robul Tau, dupa cuvântul Tau, în pace, Ca ochii mei vazura mântuirea Ta, pe care ai gatit-o înaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel." (Luca 2:29-32). Sf. Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: "Iata, Acesta este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel si ca un semn care va stârni împotriviri. Si prin sufletul tau va trece sabie, ca sa se descopere gândurile din multe inimi." (Luca 2:34-35).

La Templu se afla si proorocita Ana, o vaduva de 84 de ani, fiica lui Fanuel (3 februarie)" si nu se departa de templu, slujind noaptea si ziua în post si în rugaciuni. Si venind ea în acel ceas, lauda pe Dumnezeu si vorbea despre Prunc tuturor celor ce asteptau mântuire în Ierusalim." (Luca 2:37-38).

În icoana care reprezinta aceasta sarbatoare proorocita Ana tine un pergament în mâna pe care scrie: "Acest prunc a adus cerul si pamântul." Înainte de nasterea lui Hristos, barbatii si femeile drepte în credinta traiau cu speranta venirii lui Mesia cel promis. Dreptii Simeon si Ana, ultimii credinciosi din Legea Veche, au fost considerati vrednici de a-L întâmpina pe Mântuitorul în Templu.

Sarbatoarea Întâmpinarii Domnului este una din cele mai vechi sarbatori religioase crestine. Noi avem slujbe închinate acestei sarbatori, întocmite de sfintii episcopi Metodie din Patara (+ 312), Chiril al Ierusalimului (+ 360), Grigorie Teologul (+ 389), Amfilohie din Iconium (+ 394), Grigore de Nyssa (+ 400) si Ioan Hrisostom (+ 407). În ciuda originilor sale antice, aceasta sarbatoare nu a fost praznuita atât de fastuos decât din sec. al VI-lea.

În anul 528, în timpul împaratului Iustinian, un cutremur mare a ucis multi oameni în Antiohia. Dupa aceasta nenorocire au mai venit si altele: în 541 a izbucnit o epidemie de ciuma groaznica în Constantinopol, omorînd mii de oameni în fiecare zi. În aceasta perioada de mari suferinte au început sa se faca slujbe speciale (litii) de izbavire de rau, mai ales în timpul sarbatorii Întâmpinarea Domnului si ciuma a încetat. Astfel, pentru a da slava lui Dumnezeu, biserica a ridicat la un rang mai înalt aceasta sarbatoare. Mai multi imnografi ai bisericii au împodobit aceasta sarbatoare cu imnurile lor: Sf. Andrei Criteanul în sec. al VII-lea, Sf. Cosma Episcopul Maiumei, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Gherman Patriarhul Constantinopolului în sec. al VIII-lea si Sf. Iosif Arhiepiscopul Tesalonicului în sec. al IX-lea.